SAVATIE BAŞTOVOI – O figură controversată a literaturii moldave ( I )

Se numeşte Ştefan, are 34 de ani, e scriitor şi nu numai... Criticul Nicolae Popa, în „Jurnalul de Chişinău” îl încadrează  în generaţia  aşa-zis „postmodernistă”. A absolvit Liceul de artă „Octav Băncilă”din Iaşi şi a făcut cursuri la Universitatea de Vest din Timişoara. Sub numele de Savatie, este,  în principal, călugăr ieromonah la Mănăstirea Noul Neamţ şi la Mănăstirea Zăbriceni din Republica Moldova, redactor al publicaţiei "Opinii şi credinţe"şi membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, coordonator al Editurii Cathisma de la Chişinău şi Bucureşti.
„Savatie (Ştefan) Baştovoi este autorul unui halucinant roman despre efectele manipulării comuniste asupra minţii copilului – "Iepurii nu mor" – apărut la editura Polirom, care l-a situat printre primii cinci, cei mai vînduţi autori români într‑un top făcut de Tîrgul Internaţional de Carte Gaudeamus (2007). În anul 2008 a fost premiat de Consiliul Europei pentru romanul "Nebunul"(2006) şi volumul de eseuri "Cînd pietrele vorbesc – Biserica faţă în faţă cu propria imagine"(2008). Este deţinătorul a mai multor premii pentru poezie (fiind prezent în antologii din Franţa, SUA, Germania ş.a.) şi al Premiului pentru Eseu, acordat de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova în 2007 pentru volumul "Ortodoxia pentru postmodernişti".  "Audienţă la un demon mut" se adresează tuturor celor pasionaţi de istoria ideilor, de polemicile purtate între marile religii, de uneltirile organizaţiilor oculte şi teoria conspiraţiei. Documente hotărîtoare, începînd de la scrisorile secrete ale lui Lenin cu privire la exterminarea preoţilor şi pînă la dezbaterile recente din cadrul întrunirilor Consiliului Mondial al Bisericilor, fac obiectul cercetărilor unui profesor de fizică de la Chişinău, fost agent KGB, care, în anul 1987, a participat la şedinţa secretă de la Kremlin unde au fost impuse noile strategii de infiltrare a agenţilor securităţii statului în rîndurile ierarhiei bisericeşti. Savatie Baştovoi a publicat recent romanul care ar putea trece drept unul de scandal, „dacă n-ar fi de un tragism ce te mişcă  şi te pune pe gânduri"  – « Diavolul este politic corect » -  apărut la Editura „Cathisma”  din Bucureşti. Autorul mărturiseşte pe site-ul său că ideea a pornit de la afirmaţia unui politician britanic care propunea uciderea persoanelor ajunse la vârsta de 65 de ani ca fiind nefolositoare pentru stat şi societate. „Mi-am imaginat, mai spune autorul, o lume în care eutanasierea bătrânilor ar deveni la fel de „normală” ca şi avortul.” În acest sens, trama acţiunii schiţează o lume în care toţi cei de peste 60 de ani ştiu că mai au de trăit exact încă cinci. În ultimii doi-trei ani ai vieţii, ei sunt vânaţi prin oraş pentru a fi internaţi cu forţa într-un azil pentru eutanasieri. Acolo li se administrează injecţiile necesare, astfel încât – exact în ziua stabilită prin legile statului respectiv – omul să moară „absolut nedureros”, ba chiar cu zâmbetul pe buze. Ei bine, artizanii unei asemenea societăţi antiumane ajung să-şi trăiască propria apocalipsă, în duhorile ce vin dinspre insula cu sutele de mii de exilaţi, unii îngropaţi de vii sau aruncaţi în mare, pe motiv că n-ar mai fi de vreun folos pentru societate. Totodată, prin oraş mărşăluiesc detaşamente de adolescenţi în uniforme albastre ca pionierii isterizaţi de patos revoluţionar în China lui Mao, menţinând atmosfera de coşmar apocaliptic. Singura salvare pentru bieţii exilaţi ajunge să fie una de ordin spiritual, duhovnicesc.Romanul impresionează şi tulbură prin actualitatea şi tragismul temei pusă în discuţie, sub aspect literar şi artistic, cucereşte printr-o scriitură precisă şi uşor accesibilă. „E de un rafinament subtil în toate componentele lui ideatice. Mesajul creştin se impune cât se poate de firesc, ferind subiectul de pericolul unui exces de propagandă inversă, care, oricum, tot propagandă s-ar chema” – conchide Nicolae Popa. Despre toate acestea, plus posibilele răspunsuri la întrebările  vizavi de controversata personalitate a lui Savatie Baştovoi, scriitor cucerit de diatriba robespierreană, dar şi cucernic ieromonah, despre cele două ultime romane, vom vorbi mai pe larg în săptămânile următoare. Vă asigur că merită.

                                                                                                             Mircea I. Bătrânu