O altă poezie a "Sfântului Închisorilor"

Am promis în MESAGERUL DE BN că voi publica pe blog această confesiune poetică, de adevărată credinţă, a marelui dispărut.
Iat-o:

Trăiesc flămând

                             de VALERIU GAFENCU

Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie, 

Frumoasă ca un crin din Paradis, 

Potirul florii e mereu deschis 

Şi-i plin cu lacrimi şi cu apă vie; 

Potirul florii e o-mpărăţie. 

Când răii mă defaimă şi mă-njură 

Şi-n clocot de mânie ura-şi varsă, 

Potirul lacrimilor se revarsă 

Şi-mi primeneste sufletul de zgură, 

Atunci Iisus de mine mult Se-ndură. 

Sub crucea grea ce mă apasă sânger 

Cu trupu-ncovoiat de neputinţă, 

Din când în când din cer coboar-un înger 

Şi sufletul mi-l umple cu credinţă; 

M-apropii tot mai mult de biruinţă.

                                                                        ( MIB )