N-aş fi scris aceste rânduri dacă matematicianul englez s-ar fi rezumat doar la cercetările sale de cosmologie teoretică, mecanică cuantică şi la teoria “găurilor negre” care de fapt l-a consacrat. Probabil i s-a părut că nu se bucură de suficientă faimă şi atunci a trecut pragul şi în domeniul filozofic, fiind partizanul unei gnoseologii simplificatoare, de spectacol, cu iz de ateism bine mascat, o “idiosincrazie iraţională”, cum ar caracteriza-o Andrei Pleşu.Cea mai simplă cale pentru a te face remarcat este să-l pui în discuţie pe Dumnezeu, insinuând, cu perversitatea intelectualului cultivat, dezabuzat însă de propria-i condiţie, inepţia că poţi să-l « concediezi ». Şi cum s-o faci mai lesne decât prin cărţi de « popularizare a ştiinţei ». A început cu A Brief History of Time/ O scurtă istorie a timpului/1988/ şi a continuat cu Black Holes and Baby Universes and Other Essays , /1993 / Găurile negre şi Universuri Baby(în formare) şi alte eseuri /, The Universe in a Nutshell , /2001/ Universul intr-o coaja de nuca/ şi a publicat la finele lui 2010 cartea ce a făcut valuri - “The Grand Design "/Marele proiect/sau /Marea creaţie/. Imediat după apariţia acesteia ziarul Times nota în manşetă: "Hawking: God did not create universe", / "Hawking: Dumnezeu nu a creat universul"/. A acordat interviuri sau a generat foarte multe articole în marile ziare din Anglia şi SUA. A fost subiectul multor emisiuni Tv. La jumătatea acestei luni a participat la reputata conferinţă anuală a Google Zeitgeist de la Londra, unde a vorbit despre Unified theory - teoria câmpului unificat,a legii unice, fără a pronunţa însă vreo alegaţie convingătoare vizavi de convingerile “şoc”exprimate în toată mass-media: « Deoarece există legi, cum ar fi gravitaţia, universul se poate şi crea din nimic. Nu este necesar să-l invocăm pe Dumnezeu.Luaţi aceste legi, ca pe un iluminat de siguranţă, setaţi Universul şi acesta va funcţiona (...) Ştiinţa prezice că multe feluri de universuri vor fi create spontan, din NIMIC. E o chestiune de NOROC din care facem şi NOI parte ». Am subliniat intenţionat cei trei termeni.Mi se pare nedrept şi răuvoitor să-l înlocuieşti pe Dumnezeu cu nimic şi noroc, raportat la destinul nostru. Ca şi creştin de bun simţ şi sper, bun samaritean, îl înţeleg şi-l accept până la un punct pe Stephen Hawking. Îi intuiesc frustrările personale. Uriaşe! E cumplit să fii condamnat la o moarte iminentă şi cu un efort supraomenesc de voinţă să demonstrezi că doctorii s-au înşelat. Să-ţi petreci apoi tot restul vieţii într-o paralizie aproape totală, într-un scaun cu rotile şi să vorbeşti doar cu ajutorul unui computer, e o caznă dantescă./ Hawking suferă de o boală rară, cea a neuronului motor , care a generat scleroza laterala amiotrofică, fiind aproape complet paralizat, de aproape 50 de ani/. În pofida maladiei, Stephen Hawking a fost un eminent profesor Lucasian (cel mai prestigios post didactic) de matematică de la Universitatea din Cambridge, timp de trei decenii, catedră ocupată la sfâşitul secolului al XVII-lea de ilustrul fizician Isaac Newton. Este acum director de cercetare la Centrul pentru cosmologia teoretică al aceleaşi universităţi. Un savant, o minte luminată, dar un om supus greşelii, ca noi toţi de altfel. Simte acut nevoia compensaţiei. Îl huleşte pe Dumnezeu pentru că, probabil, nu s-a simţit ajutat în confruntarea cu boala sa. Doreşte să termine ceea ce a început Einstein : teoria legii, formulei unice care să explice totul, de la Big Bang-ul originar la multivers - multitudinea universurilor paralele care pot coexista, urmărind, fireşte, să-şi depăşească maestrul. Faptul că se vrea ateu, îl priveşte - deşi la întâlnirea cu Benedict al XVI-lea, de la Roma, din 2008, a fost de acord cu acesta că ştiinţa nu face decât să pună în valoare creaţia lui Dumnezeu. De neacceptat rămâne faptul că şi-a făcut public punctul de vedere, cu mult tam-tam, că a depăşit mai nou sfera cosmologiei şi a trecut şi la etică, la morala creştină, la viaţă şi moarte, teme majore, cu implicaţii axiologice profunde, în special pentru tânăra generaţie : «Privesc creierul ca fiind un computer care nu va mai funcţiona atunci când componentele sale se vor strica. Însă nu există rai sau viaţă după moarte pentru computerele stricate.Sunt doar basme pentru oamenii care se tem de întuneric». Nejustificată şi nedreaptă comparaţie ! Nu d-le Hawking, nu suntem computere ! Avem suflet ! Avem spirit! Avem credinţa în Dumnezeu ! El este Legea unică pe care o cauţi! Numai Dumnezeu ne poate da iubire şi speranţă! Vorba regretatului Octavian Fodor, doctor, profesor, eminent om de ştiinţă, care a salvat multe vieţi: ACOLO SUS CINEVA NE IUBEŞTE!
Mircea I. Bătrânu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu