Încerc de ceva vreme să creionez o
« cronică » a acestei toamne culturale bistriţene. O primă
constatare : e mai prolifică decât în anii trecuţi. Aş putea afirma fără
teama de a greşi că fiecare secţiune se poate lăuda cu elemente de noutate şi
parcă un plus de prospeţime.
Aşa stau
lucrurile şi în ARTA FOTOGRAFICĂ.
Dacă structural vom continua să pendulăm între
Impresionism şi Expresionism / neo - post - ultra + alte posibile prefixe/, la
capitolul manieră apar notele personale, stilul propriu, aşa-numita
« punere - a sa - în pagină ».
Artistul vrea să
se perceapă clar ideea că lucrarea îi poartă pe merit semnătura. Găsirea sau
recompunerea cadrului vizualizat se întâmplă tranşant, posesiv, aş zice. Deşi
tineri, toţi afişează o personalitate puternică, vrând să demonstreze că vor
merge pe propriul drum, demarcându-se astfel strict unul faţă de celălalt, dar
şi faţă de devansieri. Nu sunt ingerinţe şi nici tentative de plagiat. Fenomenul
mimetic care mai funcţionează încă, în special în lumea muzicii şi a poeziei, aici
nu-şi găseşte locul.
MIHAI FILIPOAIA nu este fotograf profesionist. E avocat. Un tânăr
pasionat de tainele camerei de luat vederi, de foarte mult timp. Iată câteva
din opiniile sale despre acest inepuizabil domeniu al artei fotografice : « Iubesc fotografia ca modalitate de
exprimare şi îmi dedic orice clipă liberă acestei pasiuni(...) Pentru mine
fotografia artistică este aceea ce are cu adevărat ceva de spus, adică ideea
care va transpărea după o ″citire″ mai profundă a pozei. În orice caz nu din
primele 5 secunde - se spune că atât
este necesar pentru o persoană pentru a cataloga o fotografie: bună sau rea.
Dacă cineva priveşte mai mult de 5 secunde o imagine, înseamnă că a gasit ceva
ce poate fi interesant, atractiv, frumos,
semnificativ, şocant, etc . Noi lucrăm cu ″realitatea″, de aceea se mai spune
printre fotografi că ″nu e suficient să priveşti ci trebuie să vezi″
. Numai dacă vezi într-adevar
ceva interesant, acolo unde alţii doar au privit, poţi spera că vei reda în
fotografie o idee sau o poveste ».
Face fotografie
artistica « pentru că aşa a învăţat
să povestească ceea ce vede ; numai aşa poate să redea ceea ce are de spus(...)
pentru că vrea să expună în felul său, ideile despre realitatea care ne
inconjoară - vrea să arate şi altora ceea ce lui i s-a revelat într-un anume
fel ».
Este din
2008 membru fondator al Fotoclub AXXA
Bistrita, iar din 2009 membru al AAFR/ Asociaţia Artiştilor Fotografi din
Romania/. A participat intre 2009-2011 la 14 manifestări de profil în ţară şi
străinătate, lucrarea sa, « Truda » fiind premiată cu
medalia de argint AAFR la Ediţia a IV-a a Salonului Artiştilor Fotografi Români.
« Aproape linişte » este
prima expoziţie personală deschisă în urmă cu două săptămâni la ART
Galeria
din capătul pietonalului bistriţean. Am să spun exact ca autorul : « interesant, atractiv, frumos, semnificativ,
şocant, etc ». Fiindcă asta ne
propune MIHAI FILIPOAIA prin cele 36
de ″rezultate″ ale camerei sale de luat vederi. Panotare izbutită, în frac de
pictură/ paspartú corect poziţionat, ramă - castană de toamnă târzie, dimensiuni
optime pentru crearea unei anume intimităţi în momentul privirii - 40,50 x
60,80 cm - vizibila tendinţă înspre arta plastică/. În viziunea artistului,
expoziţia se vrea o oază de linişte, un prilej de reculegere, de evadare din
stresul cotidian. Nu se poate vorbi însă de o tematică unitară, de cicluri de
creaţie sau de serii. Elementul de noutate constă însă în cu totul
altceva: redescoperirea şi reactualizarea Alb-negrului primar. Fotografiile
bunicilor, străbunicilor noştri, făcute la început de veac XX au un farmec
aparte. Cromatica simplă, redusă la cele două tonuri de bază, cu variaţiile
obişnuite de gri-uri, îţi dau senzaţia de diafan, de vaporos, de atemporal./
Aduceţi-vă aminte, din portretul de altădată, de pălăriile de epocă ale
bunicii, fie cu structură baroc-florală, fie cu penaj exotic, cu nelipsita
voaletă de mătase - totul în alb-negru, de la strident la mat şi mai apoi şters,
diluat. Cât de fascinantă părea fotografia ! De neuitat./ MIHAI FILIPOAIA reia cu curaj această
tehnică, o actualizează şi o pune în valoare, de o manieră personală, cu
mijloacele moderne ale vizualului de azi. Este, cum spuneam, infinit mai
interesant şi mai atractiv să admiri o lucrare în alb-negru, sau aproape în
totalitate aşa, decât o imagine policromă, matematic compusă din mii de pixelli
pe care ţi-i indică ştiinţific programul calculatorului.
Vorbim de creaţie, de
artă. Cred că aceasta se regăseşte la MIHAI FILIPOAIA în repunerea în valoare
a Clarobscurului.
Tot ce este lucrat în alb-negru devine artistic prin completare, accentuare,
insinuare în Clarobscur. Nu se sfieşte, ci devoalează, cu bucurie aş zice, cele
mai subtile note de clarobscur chiar şi în imaginile colorate. De notat
tonurile pale, cu predilecţie stinse. Spre demonstraţie, am extras din
lucrările « Rugă » şi « Mister », doua detalii :
mâinile împreunate ale bătrânei şi frunzişul copacului în umbra - penumbră, având
ca fundal cerul la asfinţit. Veţi observa cât de mult poate exprima în aceasta
manieră imaginea în ansamblu. Este clar o fotografie artistică de excepţie.
Place şi vă va plăcea. De ce ? Pentru deplina consonanţă a armoniei
interioare a lucrării cu titlul dat de artist. Toate cele 36 de fotografii
poartă un nume, de la comic, ironic, la grav sau tragic. Fiecare poză respectă
şi chiar explică, justifică denumirea prin conţinutul artistic, nu o dată
surprinzator./ Vezi reproducerile de mai jos/.
Închei cu ideea
că MIHAI FILIPOAIA ne-a făcut o plăcută
surpriză cu această primă expoziţie personală. Sper ca viitoarele sale lucrări să
ne ofere confirmarea că acest prim contact a fost unul de bun augur.
In ceea ce
priveşte « întâmplarea », o marchez la capitolul « artă
fotografică » ca pe un eveniment pozitiv, bine receptat, din câte am putut
constata, de publicul avizat.
E al treilea al
acestei fecunde toamne culturale bistriţene.
Mircea
I. Bătrânu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu