HORAȚIU MĂLĂELE – „Rătăciri”?

Parcă microfonul i-ar aparține de când lumea... 

     A încerca să-i faci o prezentare lui  HORAȚIU MĂLĂELE e de-a dreptul superfluu. E arhicunoscut și unanim apreciat.Teatru, filme/pe micul și marele ecran/, „n” spectacole, câteva mii de caricaturi(în domeniu se vorbește chiar de un stil „Mălăele”) și acum iată acest volum – l-aș numi „bloc-notes” – de proză și o „seamă” de versuri, uluitor de bune. În haină memorialistică, cu vagi accente de jurnal, purtând modestul titlu de „Rătăciri” – Ed. Allfa, București,2012, numai „pierdere” a busolei nu este. Din contră.

     Ne aflăm în fața unui genial eseu de structură polimorfă: copilăria, situată în lumea post-moromețeană, postulate generice, cu tentă moralizatoare: viața – moartea și propria noastră devenire supusă sisificei condiții de a conjuga, așa cum putem fiecare, verbul „a fi”. Nu am să dezvolt aici analiza viziunii ontologice a lui HORAȚIU MĂLĂELE în stilul său inconfundabil, ironic, /auto/persiflant, flegmatic și frust. Ar însemna poate o demonstrație mult prea specializată și aș risca să-i îndepărtez de carte pe foarte mulți ipotetici cititori. Aș păcătui. De aceea prefer să acord mai mult spațiu citatului.

     Câteva exemple:

„Primăvara lui ’56 intrase în curtea copilăriei mele ca un animal de pradă”/sosirea comuniștilor/; „După ce Prostia se instală confortabil în teritoriu, urmă o perioadă de fericită adaptare”; „Copilăria...Cadoul pe care ni-l face Viața pentru ce vom avea de îndurat”. Din Decalog: „Fii prietenul dușmanilor tăi. Un proverb islamic spune că < numai iubindu-i poți să-i distrugi>”; „ Rămâi modest. Dar, fă în așa fel ca lucrul ăsta să se știe. Trebuie să ai orgoliul modestiei tale”; „Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a rămâne sus îți trebuie unanimitate”. Sau: „ A te chinui să faci un lucru așa cum vrei numai tu este ca și cum ți-ai dori să ai un copil cu o femeie gonflabilă”; „sânge și pământ/vuiet lângă vânt/vreau să mă avânt/las inima gaj/la ecarisaj” și „ Obosită-n bălării/Ofta Moartea:/C’ est la vie!”etc.

Nu sunt deloc „Rătăciri”, mai degrabă un alt fel de „tablete” argheziene greu de digerat datorită adevărului brutal exprimat. Surprinde maxima esențializare – textele trec cu lejeritate și naturalețe de la o chintesență la alta – bazată pe un spirit de observație de o acuitate impresionantă. „ Tot ce face HORAȚIU MĂLĂELE, atunci când nu e pur și simplu excepțional, e de-a dreptul genial – constata Maestrul RADU BELIGAN. Dovadă acest volum pe care l-am citit cu uimire și admirație. Pe nerăsuflate. Ce mai pot să zic ?” Cartea se citește așadar rapid, cu mare încântare și lasă loc la multe, foarte multe reflecții...

Mircea I. Bătrânu