Surprinde
și incită, tonul direct, limbajul frust, neiertător. Atrage ca un magnet prin
adevărurile rostite fără menajamente, brutal: „Nu vă gândiți la furat. E calea
cea mai simplă. Știu că ați aflat că așa te îmbogățești. Dacă ai pământ sau
dacă faci afaceri cu statul. Știți voi ceva despre TVA și cum ai putea să-l
furi, dar nu vă e încă foarte clar. Nu ăsta e drumul. Cu cât se va fura mai
mult, cu atât se va construi mai puțin, iar copiii copiilor noștri vor moșteni
un imperiu de cenușă”(...)„ Hoții de la putere nu sunt în stare să vă spună
cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu vă pot spune care e influența
lui Schopenhauer în „Sărmanul Dionis” și nici de ce este Eminescu un romantic
întârziat. Foarte puțini o să vă spună cine a pictat „Cina cea de taină” și de
ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca să facă un mare film. Ei vor ști
doar să vă învețe să furați. Iar calea asta, mai devreme sau mai târziu, se va
înfunda și ne va asfixia copiii” ;„
Nu-i invidiați pe oamenii cu bani. Nu vă faceți modele din băieții de bani
gata, din băieții de oraș. După treizeci și nouă de ani le va rămâne doar o
listă lungă de femei. Or trofeele astea sunt trecătoare. Când îmbătrânești și
trofeul tău va fi o babă. După asta vine singurătatea. Voi aveți șansa să
lăsați ceva în urma voastră. Banii nu sunt Calea. Priviți unde ne-a adus setea
de bani”. (!)
Textul
mi-a fost semnalat de un fost student. Mai întâi în varianta audio, pe Youtube/ https://www.youtube.com/watch?v=_UlQysfpqds&feature=share /, apoi am găsit-o și pe
cea scrisă. Cuvintele cad ca niște ghiulele, într-un strigăt de furie,
înglobând neputința, deznădejdea și speranța la un loc. Sunt din 2009, dar
parcă ar fi fost scrise ieri. Atât sunt de actuale ! Pe Tudor Chirilă am
avut plăcerea să-l întâlnesc, într-un cerc
de cunoștințe, la Bistrița, după un spectacol. Scrisoarea îl caracterizează pe
deplin. Tot așa vorbește și e un „frondeur” inteligent, intuitiv, de calibru,
cu mult har și haz. Nu suportă cenzura și nici nu se auto-cenzurează. Serios și
grav, când situația o cere – de pildă, scrisoarea. Nu mi-am făcut decât datoria : am „predat”
epistola „andrisantului”, adică elevilor din anii terminali. Nu vă ascund că am
avut oarece emoții și semne de întrebare vizavi de receptare. Vor reuși să
treacă dincolo de duritatea limbajului? Vor putea surprinde adevărul
constatărilor lui Tudor, în toată dimensiunea sa? Vor înțelege și-i vor accepta
mesajul? etc. Vă mărturisesc cu
satisfacție că peste 90% au perceput exact ceea ce a vrut să comunice Tudor
Chirilă : „Exprimă adevărul față de ceea ce ni se întâmplă azi”;„Ar fi
putut totuși să nu recurgă la termeni triviali”;„E prea multă minciună și hoție
în țară, de aceea am ajuns în această situație atât de gravă”. Înțeleg și
acceptă îndemnul lui Tudor Chirilă :„
Scopul vostru trebuie să fie cunoașterea. Cu cât veți ști mai multe, cu atât veți
fi mai înalți. Orice carte citită, orice lecție învățată, se vor așeza sub voi
și vă vor ridica deasupra celorlalți. Veți domina cu mintea. Nu e nimic mai
frumos decât asta(...)Invățați legile. Invățați-vă drepturile. Atunci veți ști
când are cineva voie să vă legitimeze. Veți ști cum să luptați, dacă veți ști
legile. Apoi o să vedeți că legile sunt proaste. Și veți înțelege că trebuie să
le schimbați. Pare greu și cere timp. Dar,
Doamne, voi aveți timp și pentru voi nimic nu e greu. Voi nu înțelegeți că
SUNTEȚI SCHIMBAREA?”
Elevii
de azi acceptă acest rol – se simte chiar un dram de mândrie și de încântare că
cineva le acordă importanța cuvenită – dar mă întreabă, întrebându-se :
CUM ?
Nu
le-am dat un răspuns fiindcă generația mea e mult prea departe de a lor. Nu am
dreptul să-i influențez. Nu e bine. E ca-n dragoste. Poți s-o explici dar nu-i
bine să-i ții nimănui lumânarea! Revolutul
timp îmi pune lacăt gurii și atunci l-am lăsat tot pe Tudor Chirilă să le
răspundă, că-i mai aproape de vârsta lor : „ Salvați-vă! Salvați-ne! Este o singură
cale! Lupta cunoașterii!! Și când veți fi câștigat lupta cunoașterii, de-abia
atunci veți cunoaște/ști/ să luptați cu adevărat!!!Nu vă amăgiți cu
prezentul... Salvați-vă în viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?”... Kutuzov
spunea:„încă nu s-a copt mărul”. Mă întreb eu acum, întrebându-vă: Mai e mult
până se coace?!
/Acest articol a apărut și în Bistrițeanul.ro
în 17 oct. a.c./
Mircea I. Bătrânu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu