14 Septembrie, anno domini 407 /d.Hr./- adică azi, se
împlinesc 1608 ani de la moartea părintelui Omiliilor, Ioan Gură
de Aur(1(omilie=predică,
în traducere telegrafică, dar în mare
parte improprie! – cred mai degrabă în semnificația de „lecție, prelegere fundamentală”,
a termenului ). Astăzi, Prima Zi de
Școală a unui nou ciclu instructiv-educativ! Coincidență. Coincidență? Nu prea mai cred
în asemenea „întâmplări suprapuse”...strict aleatoriu.Pe măsură ce pătrunzi în
labirintul semantic , ontologic și
axiologic al textelor, demers coroborat cu o cercetare a vieții înaltului ierarh, te simți din ce în ce mai
mic, mai nevrednic. Fără a exagera, este raportul dintre un titan și un pigmeu!
Nu vreau să înțelegeți figura de stil într-o notă peiorativă sau voit filistină.
Aș fi greșit interpretat și aș jigni un Sfânt. Ferească Dumnezeu! Doresc doar
să subliniez faptul că, de la „alfa” la „omega”, periplul său pe pământ, cu tot
ce a încercat, crezut, scris, vorbit, explicat...trăit, este un EXEMPLU pentru
oricine acceptă și vrea să dea contur statutului de o m!
Astăzi vorbim de Meritocrație. Avem nevoie de ea pentru a redresa corabia națiunii.
Și atunci ce-i mai grăitor decât puterea pildei sale vii, extrem de actuale?!
Viața
sa e o barcă pe val de mare - când sus, când jos - pe timp frumos sau pe
furtună, aflată mereu pe linia de plutire a moralei creștine, a înfrânării de
păcate și a intransigenței față de greșeli și erori voite. „Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în Antiohia din părinți nobili:
tatăl său, Secundus, era un ofițer de rang înalt în armata imperială. A fost botezat în
370. Și-a început educația pe lângă educatorul păgân Libanius, apoi a
studiat teologia cu Diodor din Tars (unul din conducătorii a ceea ce mai târziu s-a numit Școala din Antiohia), timp în care practica o aspră asceză. Nemulțumit de acestea, devine pustnic (cca.
375 d. Hr.) și rămâne retras până când sănătatea sa precară îl silește să se
întoarcă în Antiohia. A fost hirotonit diacon în
381 de către Sfântul Meletie al Antiohiei, iar mai apoi preot în
386 de către episcopul Flavian I al
Antiohiei . Se pare că aceasta a fost perioada cea
mai fericită din viața sa. De-a lungul a doisprezece ani, a devenit foarte
cunoscut datorită elocvenței cu care vorbea în public. În acest sens, trebuie
amintite explicațiile sale referitoare la diferite pasaje și învățături morale
din Sfânta Scriptură. Cele mai valoroase lucrări ale sale
sunt Omiliile la diferite cărți ale Bibliei. Sfântul Ioan insista asupra milosteniei. De
asemeni, el se îngrijea foarte mult de nevoile duhovnicești și materiale ale
săracilor. A predicat împotriva abuzurilor făcute în numele bogăției și a dreptului de proprietate. Avea foarte mulți ascultători și nu era de mirare. Predica o înțelegere directă a Scripturilor (foarte
deosebită de tendința alexandrină de interpretare alegorică), aceasta însemna
că majoritatea temelor abordate în cuvântările lui erau prin excelență sociale,
explicând cum ar trebui să trăiască creștinii. În anul 397(d.Hr.), Sf. Ioan a
fost chemat (oarecum împotriva voinței sale) să devină episcop al Constantinopolului. El a fost mâhnit de faptul că
protocolul curții imperiale îi conferea privilegii mai mari decât celorlalți dregători
laici. Pe când era episcop, a refuzat net să găzduiască orice fel de petreceri
luxoase. Aceasta i-a adus popularitatea în rândul plebei, dar nu și aprecierea bogaților și clerului. Curând
după venirea sa în oraș, el spunea: "poporul îl laudă pe înaintaș ca sâ îl
poată critica pe urmaș". Reforma clerului pe care acesta o întreprinde i-a
adus nemulțumiri în rândul acestuia. El le-a cerut predicatorilor itineranți să
se întoarcă, fără nici o plată, la bisericile unde fuseseră rânduiți să
slujească. Predicile, prelegerile sale, nesecat izvor de cucernicie, modestie
și înțelepciune, salvează Antiohia de la dezastru, după mutilarea
statuilor împăratului și ale familiei sale. Ioan Gură de Aur intervine pe lângă
împăratul Teodosie I în favoarea cetățenilor care participaseră la revoltă și
la distrugeri. De Postul Mare, din 397 (d. Hr.), Sf. Ioan ține 21 de omilii în care arată poporului greșelile pe
care le făcuse. Se pare că acestea au avut o influență durabilă asupra multora:
se știe că mulți păgâni s-au convertit la creștinism în urma acestora. Cu
această ocazie, răzbunarea împăratului Teodosie nu a fost atât de aspră pe cât
putea fi. Acesta s-a mulțumit să schimbe statutul legal al cetății din cel de
prim rang într-unul inferior, fără însă
a pedepsi vreun locuitor al urbei”. după //www. orthodoxwiki.org//.
Ar
fi minunat să reținem și, dacă se poate, să avem tăria de caracter, forța, să
și transpunem în practică aceste Cuvinte de învățătură ale Sfântului
Ioan Gură de Aur, acum la început de nou an școlar :
„În ceea ce privește evlavia, sărăcia ne este mai de folos decât bogăția și munca mai bine decât trândăvia,
mai ales pentru că bogăția devine o piedică, chiar și pentru cei care nu i se
dedică întru totul. Dar atunci când trebuie să lăsăm deoparte furia, să ne
îmblânzim pizma, să ne îmblânzim mânia, să aducem Domnului rugăciunile noastre
și să ne arătăm, după cum se cuvine, raționali, blânzi, binevoitori și
iubitori, cum ne-ar putea sărăcia împiedica de la acestea? Căci ajungem la
acestea nu cheltuind bani, ci făcând alegeri potrivite. Milostenia mai presus de toate se face cu bani, dar chiar și ea
strălucește mai mult atunci când milostenia o facem din sărăcia noastră. Văduva
care a adus cei doi bănuți era mai săracă decât oricine, dar ea a dat mai mult
decât toți(s.n.)”– după //www. orthodoxwiki.org//.
Să reflectăm la Viața și Opera
lui Ioan Chrysostomul și să încercăm
cu toții să fim un pic mai buni, azi decât ieri și anul acesta școlar, decât
cel trecut. Cred că vom izbuti deoarece pilda lui e prea VIE !
Mircea Seleușan-Bătrânu
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
1) „Cel întru Sfinți Părintele
nostru Ioan Gură de Aur (grec. Ιωάννης ο Χρυσόστομος, 347- 407/d.Hr./,
Arhiepiscop al Constantinopolului a
fost un cunoscut ierarh, teolog și predicator din secolele IV-V, în Siria și
Constantinopol. Este binecunoscut pentru elocința cuvântărilor sale publice și pentru
denunțarea abuzurilor de autoritate din Biserică și din Imperiul Roman din acea vreme. Avea o
mare aplecare spre asceză. După trecerea sa la Domnul, a fost numit Chrysostom (grec.: Χρυσόστομος, română: Gură de Aur). Biserica Ortodoxă îl cinstește ca sfânt (cu
pomenirea la 13 noiembrie) și l-a rânduit între Sfinții Trei Ierarhi (pomeniți
la 30 ianuarie),
alături de Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Grigorie
Teologul. Este recunoscut și de Biserica Romano-Catolică, care îl
cinstește ca Sfânt și Doctor al Bisericii, precum și de Biserica Anglicană, ambele
făcându-i pomenirea la 13 septembrie. O parte din sfintele sale Moaște au
fost furate de cruciați în 1204 (amintirea acestui eveniment se face la 27 ianuarie)
și duse la Roma, fiind restituite Bisericii Constantinopolului pe 27 noiembrie 2004
de către Papa Ioan Paul al II-lea”. – după //www. Orthodox wiki.org//
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu