http://www.bistriteanul.ro/interviu-ps-macarie-dragoi--trebuie-sa-fiu-lumina-in-sfesnicul-credintei-1512119666739.html#.WiE5E1o54W8.facebook
***
Un portret în tușe esențiale -
pentru a vă face o imagine - vă va spune că am avut onoarea, bucuria și mândria
de a sta de vorbă cu un înalt ierarh, tânăr, decis, cu o privire de apă adâncă,
limpede, irizând lumina ; inteligență, sinceră bunătate în suflet și-n
glas, totală devoțiune față de credincioși. Subliniez că este vorba de PS Episcopul Macarie Drăgoi al Episcopiei
ortodoxe române a Europei de Nord, fiul al județului nostru –
Bistrița-Năsăud !
E, cu siguranță, un viitor
corifeu al bisericii noastre, Patriot, Om între Oameni, cu care ne putem
mândri !
A avut amabilitatea, cu toate că
programul era extrem de încărcat, să ne acorde acest interviu, difuzat astăzi,
de 1 Decembrie 2017, a 99-a Zi Națională
a României. Sincere mulțumiri, Preasfințite Părinte Episcop MACARIE DRĂGOI.
Mircea Seleușan-Bătrânu : - Prea Sfinția Voastră, sunteți, dacă nu mă înșel,
cel mai nordic reprezentant al bisericii noastre ortodoxe în Europa ?!
PS Părintele Episcop Macarie Drăgoi : - Am fost ales într-adevăr la o vârstă foarte tânără să
port această cruce a slujirii arhierești. Sunt 9 ani de când mă aflu în țările
scandinave, printre frații noștri români pribegi. Îi întăresc în identitatea
lor românească și creștină. Am reușit să duc mai mulți preoți tineri cu mine.
Cu aceștia i-am adunat pe frații români în jurul altarelor euharistice, trăind
bucuria firească a vieții în Hristos. Dacă nu te doare inima pentru aproapele
care este în necaz și strâmtorat, atunci nu poți trăi viața în Hristos. Dacă te
doare inima și ești alături de el, treci viața în Hristos. Dacă nu te arde
inima la auzul cuvântului dumnezeiesc, atunci nu ai cum să trăiești viața în
Hristos. Dacă nu dobândești plânsul lăuntric pentru neputințele tale și pentru
întreaga lume, atunci nu ai cum să trăiești viața în Hristos. Și aș mai spune
că dacă nu reușești să-i întărești pe
cei care sunt în strâmtorare și căutare de sine și să-i aduci la liman, atunci
nu ai cum să trăiești viața în Hristos. Toate acestea trebuie să le trăim
plenar, frumos și integral în Hristos. Eu îmi dau toată silința să fiu alături
de toți cei aflați în suferință sufletească și trupească, în necaz și
strâmtorare. Episcopia care mi s-a
încredințat,
care a fost înființată, de altfel, tot acum 9 ani, este alcătuită din românii
care trăiesc în Țările Nordice. Vă dați seama că nu este deloc ușor acolo: o cu
totul altă cultură, un statut delicat și fragil de emigranți, care nu au
drepturi ca toți ceilalți cetățeni, și, până la urma, chiar și clima, rece, cu
care trebuie să te obișnuiești. Acolo și preoții sunt nevoiți să muncească,
pentru că ei nu pot trăi de pe urma altarului, așa cum este în România. Astfel,
noi, aici, în Țările Nordice, simțim mult mai acut înstrăinarea, secularizarea,
uneori singurătatea, alteori discriminarea sau chiar abuzul.Am cercetat și
familiile greu încercate din Scandinavia, despărțite de copilași și sigur că nu
înțeleg de ce serviciile sociale de acolo i-au despărțit pe părinți de copiii
lor. Am pledat și pledez în cuvânt și faptă și în rugăciune pentru reîntregirea
acestor familii de români, greu încercate. Și, în cele din urmă, iată unele
dintre ele s-au reîntregit, altele urmează să se reîntregească. Îmi doresc să
fiu împreună cu preoții, cu credincioșii pe care-i păstoresc, în suferința și
lacrima fiecărui român și al fiecărui credincios pe care-l păstoresc deoarece
mai sunt și scandinavi care au intrat în biserica ortodoxă. De curând am botezat o fată care a învățăt și limba
română. Și se simte ca făcând parte dintr-o familie binecuvântată și frumoasă, în comunitatea noastră
românească.
M.S.B.: - Acolo,
practic aveți trei țări, Suedia, Norvegia și Finlanda…
PS Episcop Macarie Drăgoi : - Și Danemarca.
M.S.B.: - Deci patru țări!
PS Episcop Macarie Drăgoi : - Da, într-un fel. Îi am în grijă și pe românii din
Finlanda, dar cu acceptul ierarhiei ortodoxe
finlandeze. În Finlanda există și o mică biserică ortodoxă finlandeză. Acești
ierarhi sunt foarte binevoitori față de mine, de fiecare data când le cer
acordul ca să-i vizitez pe acei credincioși, mica lor comunitate de acolo, nu
se opune nimeni, din contră, sunt bucuroși.
M.S.B.: - Așadar Episcopia dumneavostră înseamnă Suedia, Danemarca și
Norvegia.
PS Episcop Macarie Drăgoi : - Da.
M.S.B.: - Acasă
reveniți ?
PS Episcop Macarie Drăgoi : - Acasă revin întotdeauna cu mult dor și bucurie. Plecarea și distanța față de țară te fac să înțelegi și
să prețuiești mult mai mult cele care par firești, de la sine înțelese, pentru
cei de acasă. M-am îndrăgostit mai mult de România noastră de când am plecat și
de când pot să fac, zilnic, comparația între alte țări și țara mea. Românii
încă nu și-au pierdut credința, încă nu și-au pierdut căldura sufletească. Încă sunt bisericile
pline, deși, la sate, în multe zone ale țării, este jale din cauza plecărilor
masive în afara țării. Dar, încă mai avem aceste lucruri, care sunt complet
dispărute din țări puternic secularizate ca cele scandinave. Așadar, de fiecare
data când am prilejul, revin. Revin mai
greu în afara verii fiindcă sunt foarte solicitat în comunitățile parohiale. În
perioada de vară e un pic mai ușor să revin acasă deoarece majoritatea
românilor pleacă în concediu și pot să fiu și eu în țară alături de cei pe
care-i păstoresc, că în diferite locuri ale României îi întâlnesc și pe
enoriașii, pe păstoriții mei din Scandinavia la aceste slujbe, fie în Ardeal
sau Moldova, fie în Țara Românească pentru că românii de acolo provin din toate
ținuturile locuite de români. Sunt foarte mulți români din Banatul sârbesc,
stabiliți încă din anii 70.
M.S.B.: - De la noi din județ aveți ?
PS Episcop Macarie Drăgoi : - Avem, avem și din județ. Foarte mulți bistrițeni sunt stabiliți
în toate țările. Și în Norvegia și în Danemarca, în Suedia. Chiar în Stockholm
am câțiva bistrițeni foarte atașați de biserică, pe care îi am în grijă
duhovnicească, împreună cu care dăm o frumoasă și bună mărturie. Facem cinste județului.
M.S.B.: - Asta vroiam să subliniez cu
roșu ! Dumneavoastră sunteți un demn
reprezentant al județului nostru.
PS Episcop Macarie Drăgoi : - Îmi dau toată silința să fiu în slujirea semenului. Eu sunt
născut la Căianu Mic și am crescut la Spermezeu.
M.S.B.: - De ce?
PS Episcop Macarie Drăgoi : - Fiindcă( glumind) medicul nu era acasă atunci când mama mea
a trebuit să mă aducă pe această lume și a fost nevoită să meargă la Căianu Mic.
M.S.B.: - Pot să vă pun orice fel de
întrebare? Nu vă supărați, discuția fiind una foarte deschisă.
PS Episcop Macarie Drăgoi : - Nu, nu mă supăr.
M.S.B.: - Vă mulțumesc pentru deschidere.Vreau să vă supun atenției o
chestiune de actualitate. Frământă pe foarte multă lume și în special pe tineri,
cei de 20-35 de ani. E vorba de unii slujitori ai bisericii, lacomi,
pizmuitori, comițând acte reprobabile de beție, adulter și chiar homosexualitate.
E limpede că sunt cazuri izolate, oricât ar încerca, pentru rating,
anumite redacții de media să exacerbeze situația. Sunt însă persoane,
mai slabe de înger și împinse de comoditate care vor spune că din această cauză
nu merită să mai meargă la biserică, sau să se mai roage. Ce părere
aveți ?
PS Episcop Macarie Drăgoi : - Eu am învățat în primul rând de la părinții mei care
m-au crescut, dar și de la părinții mei duhovnicești că eu însumi trebuie să
fiu lumină în sfeșnicul credinței. Ne îndeamnă Hristos să fim lumină în sfeșnic
și îmi doresc să luminez în Hristos tuturor celor care sunt în întuneric. Deci
trebuie să ne ocupăm, în primul rând, de noi înșine, de păcatele noastre, de
urcușul nostru duhovnicesc. Desigur, asta nu înseamnă să închidem ochii sau,
mai rău, să tolerăm situații atât de smintitoare din jurul nostru. Da, sunt
ispite și deplâng această situație din biserică. Iar, dacă este în
responsabilitatea mea, atunci nu doar deplâng, ci încerc să îndrept, după
Evanghelie. Ne trebuie multă socoteală, mult discernământ și dragoste de
aproapele pentru a îndrepta asemenea situații, căci dacă le abordăm omenește,
cum așteaptă presa, atunci riscăm să pierdem, nu să recâștigăm oamenii pentru
Hristos. În orice caz, nu cunosc îndeaproape pe cei care trec prin asemenea
slăbiciuni. Sunt ispite și deplâng această situație din biserică. Însă eu îmi
dau silința, împreună cu cei pe care-i păstoresc să fim împreună lumină în
sfeșnic, mai cu seamă în aceste ținuturi nordice, mai puțin desfătate de
lumină. Acolo trebuie să fim luminători. Oriunde slujesc și ajung, doresc să-i
iluminez pe cei din jur și faptele mele să vorbească. Mi-a spus un părinte
duhovnicesc la un moment dat : mărturisește-L pe Hristos prin faptele
tale, prin viața ta. Și eu personal ca
Părinte Episcop și ca frate duhovnicesc asta cred și asta încerc să fac, nu de
la înălțimea amvonului, ci alături de ei, ca un frate, ca un prieten. Chiar așa
mă semnez, al vostru Părinte, frate și prieten. Asta doresc să fac, împreună cu
cei pe care-i păstoresc, să răspândesc lumina lui Hristos și să fiu alături de
toți acei care au nevoie să fie luminați în întunericul acestei lumi, în
această lume întunecată.
M.S.B.: -
E aici o întrebare care-mi stă pe buze. La ora actuală situația
economică, nu numai a României, în general vorbind, nu mai este nicăieri bună,
ca altădată. Am ajuns la accese criminale de terorism, din America și până în
Orient, Australia și Africa. Vezi atentatele criminale cu mașini, camioane, focuri de armă
trase fără noimă în mulțime, etc. Parcă nu se mai termină ! Și atunci, tot
la dumneavoastră vor veni, până la urmă, acești tineri, ca la Păstorul lor.
Preasfinția Voastră, ce le veți spune ? Ce-i de făcut ca să ieșim din
această mlaștină a conștiinței în derivă ?
PS Episcop Macarie Drăgoi : - Eu vă spun ce fac în ținuturile scandinave. Încerc să
fiu permanent în mijlocul oamenilor, cercetând cât pot de des comunitățile de
români. Nu este foarte ușor, vă dați seama, sunt distanțe uriașe, trei țări
întinse. Călătoresc foarte mult, cu avionul, cu autobuzul, cu trenul, cu
vaporul. Și observ că acest lucru este esențial. Dacă încerci să te apropii de
oameni, să îi cercetezi cât mai des, aceștia sunt mai deschiși, primesc mai
ușor cuvântul Evangheliei. Nu trebuie pislogeală sau teologhisire foarte
complicată, ci să fii împreună cu ei. Tocmai pentru că există aceste probleme
de care spuneți, că sunt perspective tot mai întunecate, pe toate nivelele,
economic, politic, oamenii au nevoia să simtă pe cineva aproape, să simtă că nu
sunt singuri. Aici trebuie să fie prezentă biserica, aducând oamenii împreună
și, în mijlocul lor, pe Hristos. Un alt lucru pe care încerc să-l fac este să
transmit un mesaj prin conduita și ținuta mea. Port această ținută care e mai
puțin cunoscută de cei care locuiesc în regiunile nordice. Clericii de acolo nu
obișnuiesc să poarte această ținută lungă, neagră pe care o port eu ca monah și
Episcop. La primele mele contacte cu scandinavii, în urmă cu 9 ani am observat
că aceștia mă priveau cu suspiciune. Nu știau cine sunt și atunci am afișat la
vedere o cruce simplă, de slujitor monahal, nu panaghia, această icoană, de
Episcop pe care o port la biserică. Mi-am
scos crucea simplă pe care a fost răstignit Isus și mi-am pus-o pe piept și
mi-am luat Biblia în mână. Chiar la
vedere fiindcă mi-e ușor, de fiecare data când mă așez în autobuz, atunci când
călătoresc cu vaporul, când sunt în tren sau avion. Deschid Sfânta Scriptură și
mă întăresc de cuvântul dumnezeiesc. De când am început să procedez așa,
afișând la vedere acest stindard al jertfei și al biruinței lui Hristos, au
început să mă privească cu seninătate. Nu vă zic câtă liniște simt în jurul meu
când intru în avion și mă privesc oamenii ca slujitor al lui Hristos și
purtător al crucii Lui. Mă privesc cu seninătate și chiar cu bucurie, cei care
cred în Dumnezeu și cei care nu cred. Vreau să vă spun că sunt foarte mulți în Scandinavia care
nu mai cred în Dumnezeu.
M.S.B.: - Extraordinar, ce trist !
PS Episcop Macarie Drăgoi : - Alarmantă această creștere a ateilor în Scandinavia, însă dacă tu, cleric, reușești să fii o prezență vie
întru Hristos, atunci poți ridica niște bariere sau pune pe gânduri oamenii
care, altfel, sunt atei. Vreau să vă spun că simt în toată vremea imensa
răspundere de a fi purtător al luminii și crucii lui Hristos. Pentru că vom da
răspuns de cum am purtat această cruce și câtă lumină am reușit să răspândim în
jurul nostru. Este ca în acel cuvânt : noblețea obligă. Suntem, noi,
creștinii, nobili la curtea Celui mai mare Împărat, Împăratul împăraților, cum
ar spune Sfântul Macarie cel Mare, și trebuie să ne punem realmente întrebarea
dacă ne purtăm corespunzător cu statutul pe care-l avem. Și, pe lângă această
prezență a noastră, trebuie să mărturisim Crucea lui Hristos. Îmi aduc aminte că am ajuns recent, chiar de
ziua Înălțării Sfintei Cruci, în cel mai
îndepărtat punct al Scandinaviei, la Capul Nordului, acolo unde se agață harta
lumii în cui. Am spus atunci că, Europa stă
sau cade, în măsura în care atârnă de crucea lui Hristos. Așadar, să nu cădem, ci să stăm bine, să stăm cu frică și
să luăm aminte !
M.S.B.: Vă mulțumesc din suflet
Preasfințite Părinte Episcop Macarie ! Să vă ocrotească și călăuzească
bunul Dumnezeu în dificila și importanta Dumneavoastră misiune ! Vă rog
să-mi permiteți să încheiem interviul cu rugăciunea atât de înălțătoare pe care
ați rostit-o la expunerea de la simpozion și pe care am înregistrat-o video.
PS Episcop Macarie Drăgoi : - Cu mare drag! Dați-mi
voie, în încheiere, să adresez un gând de bine tuturor credincioșilor din
județul nostru, Bistrița-Năsăud, tuturor credincioșilor ortodocși de
pretutindeni.
Dumnezeu
să vă binecuvânteze !
Și
pentru că acest interviu se difuzează în 1 Decembrie, vă urez din suflet :
LA
MULȚI ANI ROMÂNIA !
LA
MULȚI ANI IUBIȚI CREDINCIOȘI ROMÂNI !
DOAMNE
AJUTĂ !
Mircea
Seleușan-Bătrânu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu