„To be, or not to be?”
E...sau nu e s f â n t?
Astăzi, când parada prostiei, a
nesimțirii și a imbecilității au ajuns să dea pe afară, din cauza preaplinului
neputinței noastre, mai stai să te întrebi dacă este sau nu SFÂNT?!
Las la o parte aberația cu
„turismul religios”. Este jenant. Mă surprinde neplăcut Tatiana Niculescu că a
putut să cadă în plasa unei asemenea argumentații ieftine:„...peste 20 de
milioane de euro anual, bani neimpozitați” ar câștiga firmele de turism
ecumenic, promovând brandul Arsenie Boca!
Cartea – document a Tatianei Niculescu – Ei mă consideră
făcător de minuni – Viața lui Arsenie Boca – Editura Humanitas, București, 2018
– este o sinteză de documente, transcrise și ordonate sincronic din dosarele de
tristă amintire ale fostei securității proletcultiste
și ceaușiste ce se găsesc azi în arhiva CNSAS. De obicei Tatiana Niculescu
scrie bine. Volumul despre regretatul patriarh Teoctist e impresionant de bun,
ca de altfel și nenorocita de exorcizare „Dintre dealuri”, devenită un excelent
scenariu de film, premiat la Cannes. Nu-mi place această carte deoarece nu are
suflet, suflu și niciun gram de implicare personală în subiectul atât de
delicat al vieții acestui mare Om. Nu crede în scânteia de dumnezeire din el,
deși singură prezintă „n” elemente din ezoterica pictură a maestrului. Mă
întreb de ce a scris-o așa...Mai bine nu o scria. Mă face să mă gândesc tot la
o chestiune mercantilă ca în cazul acuzat de autoare, referitor la câștigul
colosal realizat din turismul mănăstiresc. Oare ea nu a scris cartea tot
datorită interesului pe care-l poate suscita „brandul” Arsenie Boca?!
Dar să încercăm noi, peste timp –
gândiți-vă că luna trecută, în 29 septembrie au trecut 108 ani de la nașterea
lui ARSENIE - ZIAN VĂLEAN – BOCA –
să reconstruim pledoaria în favoarea Sfântului Ardealului, Sfântul nostru.
„Cine este acest om îmbrăcat în alb ca un înger de lumină? Poate ghici
viitorul? E un vindecător și făcător de minuni? L-a văzut pe Dumnezeu, precum
Petrache Lupu, sau i s-a arătat Maica Domnului? Este el însuși un trimis
dumnezeiesc? Unora li se pare, privindu-l, că îl văd pe Isus sau pe Sfântul
Ilie. El e în stare să ghicească, de pildă, că numele cuiva începe cu litera A sau C sau D, sau că respectivul are
în buzunar 100 de lei. Cu autoritatea privirii pătrunzătoare și a veșmintelor
albe, Arsenie Boca dă de înțeles că prin el
vorbește Dumnezeu, fără să fie totuși un medium, ca în ședințele de
spiritism ale epocii”.
„...E aspru cu păcatele, dă sfaturi severe, uneori greu de urmat: post și
rugăciune, înfrânare, viață cumpătată. În unele cazuri, recomandă un regim alimentar
anume sau diferite ierburi de leac. E lucru știut că postul prelungit
ameliorează anumite boli, că ceaiurile de plante pot fi întremătoare, că
rugăciunea ajută corpul în lupta cu boala. Altfel spus, Boca recomandă medicina
naturistă în diferite forme, urmând principii antropozofice și tehnici de
medicină hipnotică pentru „a ușura suferințele și dacă-i posibil, a le
vindeca”, căci hipnotismul se poate aplica „în tratarea tuturor bolilor
închipuite sau reale, funcționale sau organice”.
„ Cu aerul că face minuni, dar și cu umor, Arsenie Boca ține mici lecții de
fizică unui public prea puțin alfabetizat, în bună măsură feminin și predispus,
din admirație față de el, să creadă orice: „Trăgea cu pieptenul de ebonită prin
barba lui aspră și, când se produceau scântei, întreba femeile de față: ați
văzut?...” Purtate de adorație, femeile ar vrea, desigur, să-l și atingă, așa
cum ating în biserici veșmintele preotului sau raclele cu moaște, în speranța
unei contaminări cu sfințenie sau a unei vindecări instantanee, după model
biblic. Boca însă le ține la distanță și nu se lasă atins. E un mod de a le
semnala că inițiatul trăiește într-o dimensiune superioară a existenței, ceea
ce îl face și mai aparte, și mai vrednic de adorație. De la acest noli me tangere, practicat consecvent
cu autoritatea predicii, a veșmântului și a privirii, femeile, în special,
deduc că au în față un sfânt pe care
atingerile omenești l-ar putea macula. Ajung să-l numească chiar așa: Sfântul”.
„...La mine vine multă lume. Eu
însă nu le fac nimic, decât stau de
vorbă cu ei, îi îndrum – și când pleacă spun că au fost schimbați, și atunci ei
mă consdideră făcător de minuni”. E un
pasaj dintr-una din numeroasele sale declarații date de „părintele” Arsenie
Boca la Securitate. E o justificare impregnată de modestie, de temere și chiar
luciditate. Mâna lungă a securității ajungea peste tot și nici nu puteai ști
când te va lovi. Negarea nu înseamnă automat crez. Niciun sfânt nu a spus
despre sine că este sfânt...Noi trebuie să insistăm ca procesul de canonizare
să continue cât va fi necesar pentru a le arăta tuturor că Arsenie Boca este
pentru totdeuna, in aeternum, Sfântul
nostru!
Pentru orice om, cu simțul
măsurii și al bunei cuviințe, evidența axiomei face inaccesibilă îndoiala! A
făcut nu mult ci foarte mult bine! A salvat din noaptea minții pe foarte mulți
credincioși. Fiziologic – să nu uităm de studiile lui de medicină – a vindecat
nenumărați bolnavi. Cei aproape 80 de ani de viață i-a pus în slujba credinței
în Dumnezeu, a bisericii noastre seculare și a oamenilor. Nicăieri nu veți găsi
vreun rând unde să se plângă sau să ceară ceva pentru sine! Trebuie să
recunoști că întoarcerea, sau reîntoarcerea la ARSENIE - ZIAN VĂLEAN - BOCA este una din puținele „bărci de
salvare” ale acestei națiuni atât de nedrept oropsite și bătute de toate
furtunile tranzițiilor. Folosesc pluralul pentru că din 1947, de la năvălirea
șenilatelor sovietice, bietul popor român o duce tot într-o tranziție!
Biserica, Sfântul, Sfinții,
prevestindu-l pe bunul și iertătorul Dumnezeu, nu face rău nimănui! Din contră.
Ah, edificiile credinței, pelerinajul, rugăciunea, marile sărbători creștine,
constante ale ființei noastre naționale au deranjat și deranjează. Știm.Da. Așa
este. Că referendumul, trecut acum sub tăcere, a dat chix, iarăși știm. S-au
implicat și mulți slujitori ai altarului în această „zacuscă” politicianistă...(
Nu pot să uit „prezidiul” dintr-o biserică creștină, unde efemerii efemerilor,
politicenii zilei, au luat loc, emfatici, cu spatele la altar!) Da, este iarăși
adevărat. Au greșit. Cine? Ei. Nu a greșit
însă Biserica! Nu au greșit toți prelații, toți oamenii Bisericii! Chiar și cei „momiți” să
cadă în ispită, nu au făcut-o decât tot pentru mărirea, dezvoltarea și
înfrumusețarea Casei Domnului, pentru crez și implicit răspândirea și întărirea
credinței creștine...Politicul nu are însă ce să caute în Sfânta Biserică.
Aceasta este lecția pe care cred că am învățat-o toți, după referendum, de la
vlădică la opincă!
Iată de ce, avem mai mult ca
oricând nevoie de SFÂNTUL ARSENIE BOCA.
Pledez, voi pleda pentru aceasă cauză, până la ultima suflare! Cum am făcut-o
pentru Regele Mihai...o fac pentru Prințul Nicolae. (Bine sfătuit, va putea
deveni Regele nostru Nicolae, ca să punem definitiv punct marasmului în care a
fost aruncată România de toți cei nechemați, dar sosiți pe tancurile sovietice,
cu kalașnicovul pe piept, ca ultim argument.România nu are vocația republicii
și nu o va avea niciodată! România a avut voievozi, domnitori și regi. România
este o monarhie constituțională, jugulată de ticăloșii de comuniști
prosovietici...Dar aceasta este o altă temă, pentru un alt material).
Oricât de dureros ar fi trebuie
să ne clarificăm trecutul, să „prășim” buruiana rea din noi, dintre noi și
dinafară. Chiar dacă doare. O măsea stricată nu o poți altfel scoate. Cât de
adevărat, profund și simplu e îndemnul lui ARSENIE
BOCA: „Desprinde-te neapărat de rău, fără răutate, fără să cazi în el”.
Vă recomand cartea Tatianei
Niculescu, cu toate rezervele mele de mai sus. E importantă ca document. Vreau
să sper că toți ne vom înscrie în acest efort de finalizare a procesului
canonizării lui Arsenie Boca. Avem
mare nevoie de toate jaloanele noastre pentru a ieși din acest apendice al
istoriei contemporane în care unii ne-ar vrea îngropați pentru totdeauna.
Aceasta înseamnă toți sfinții noștri, toți conducătorii noștri adevărați,
Biserica noastră cu adevărații ei slujitori, toți artiștii, sportivii, intelectualii
de marcă, profesioniștii, muncitorii și țăranii netrucați, oamenii cu drag de
țară, de glie și de străbuni! „Deșteaptă-te
Române!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu