Așadar să le înșirăm cronologic:
29 aprilie
2020
Să
rămânem în limitele bunului simț, dar să determinăm Marea Schimbare!
Să înceteze
rumoarea. Liniște. Să se facă puțină liniște. Să auzim doar vocile autorizate
vorbind. În viață e important să știi să vorbești - pe acest aspect am insistat
nu odată cu elevii și studenții mei, în sensul că nu e permis „să mori cu
morcovul în gură”, adică să nu știi să-ți aperi dreptatea! - dar cel mai
dificil e să știi să taci! Când? Cum? Cât timp? Îți arată „bunul simț” sau, altfel
spus, „cei 7 ani de acasă”. Nu insist. Cine are glagorie pricepe, cine nu, nu!
Momentele
acestea, chiar acum când vorbim, sunt cumplit de importante. Klaus Johannis,
Președintele țării noastre le-a sintetizat foarte corect:
- „Trăim o
perioadă dificilă, care va marca la scară istorică nu doar România, ci și
întreaga omenire”.
- Mentalitatea
otrăvită: „lasă, merge și așa, rezolvăm data viitoare, să facă alții”. „Astăzi
vedem clar efectele dezastruoase ale acestui mod toxic de a gândi și a acționa,
care ne-a ținut în loc zeci de ani”.
- „Oamenii
politici sunt primii care vor trebui să se schimbe și să înțeleagă că așa nu se
mai poate”.
- „Este
complet imoral să punem pe umerii generației tinere factura de mâine a unor
măsuri aberante promovate de niște iresponsabili”.
- „Toți
politicienii să abandoneze discursul demagogic și să nu încerce să câștige
capital electoral din suferința oamenilor”. Este inacceptabil și revoltător să
îi vedem dând lecții astăzi pe cei care și-au văzut doar de propriul lor interes!
- „Cetățenii
înțeleg și răsuflă ușurați că România nu este guvernată astăzi de o coaliție
care avea drept prioritate furtul din bani publici și fuga de răspundere”.
-„ Criza actuală este gestionată de un guvern care ține cont de
sfaturile specialiștilor, care lasă pe profesioniști să își facă meseria și
urmează îndeaproape recomandările lor”. Altfel, cine nu-și face datoria r ă s p
u n d e și p l e a c ă , fie
prezentându-și demisia, fie d e m i s.
- „Există
multe autorități locale conduse de oameni destoinici, indiferent de partidul
politic din care provin. Sunt oameni de bună credință, care au lăsat deoparte
interesul partizan(...) pentru a găsi cele mai bune soluții la nivelul
comunităților în care trăiesc”.
-„ Această criză ne-a dat lecții dureroase despre nevoia
stringentă de a restructura serviciile publice pentru a elimina clientelismul
și de a susține zonele care alcătuiesc fundamentul unui stat funcțional, aflat
realmente în slujba cetățeanului”.
- „Pentru a
putea progresa și a recupera din pagubele grave produse de epidemie, resetarea
României este acum mai necesară și mai urgentă decât oricând”.
- „Sistemul
sanitar este primul, dar nu este singurul care are nevoie de o reașezare
profundă. Vedem acum cât de multe lipsuri a fost necesar să fie acoperite
într-un timp extrem de scurt. Doar printr-un efort susținut și mobilizare
maximă am reușit să ne adaptăm rapid și să luăm toate măsurile(...). Altfel,
numărul victimelor în România ar fi fost astăzi mult mai mare”.
***
Ce lecții
dureroase! Un om să moară și e păcat! Darmite mii, zeci de mii, sute...Îmi dau
lacrimile fiindcă nu-i drept. Nu știu neapărat dar simt cu sufletul că EL nu a
„semnat” aceste nefericite „condamnări la moarte”. Cred că, toți cei vinovați
vor răspunde în fața LUI!
Iarăși mi se
pare limpede că după 15 mai - startul mult așteptatei „relaxări”! - România,
Lumea, noi...nimic nu va mai fi ca până acum.
Este același
„val” care ne-a dat pe spate în 11 septembrie 2011, doar că mult mai mare și
mai ucigător.
E foarte
greu, e dureros de trecut acest ultim prag, mai ales pentru cei care au pierdut
pe cineva drag...Numai prin unitate, într-ajutorare, mângâiere venită din
inimă, de „bun simț”, față de toți cei de lângă noi, neamuri, prieteni, vecini,
români, ca noi, oameni simpli, pentru toți, rupeți colțul de pâine în două și
dați-le și lor să mănânce. Poporul acesta ocrotit de Măicuța Sfântă nu moare
când vor unii și alții pentru că o bucată de pâine întotdeauna se găsește și se
va mai găsi! Dați-o și veți câștiga enorm, fără să așteptați sau să cereți ceva
în schimb!
Am un mesaj
și pentru cei care se consideră p o l i
t i c i e n i! Să nu trăiască cu
impresia că poporul e o simplă sumă matematică, supusă prostiei, că se vor
înșela amarnic. Personal am să militez pentru o triere dură. Promit să mă
implic în această selecție. Nu mai trebuie să ajungă în Consiliile locale, în Parlament,
decât profesioniști adevărați, cinstiți, pe baza principiilor meritocratice și
nu a „pungii”, dincolo de șmecheria cu „mantia” ocrotitoare a partidelor! Am în
minte exemplul Elveției! Acesta trebuie să fie aplicat și la noi, cel puțin
vreo două mandate, ca să anulăm odată pentru totdeauna efectul celor 30 de ani
irosiți din prea mult bun simț, din partea noastră și de excesivă nesimțire din
partea majorității „aleșilor”(mira-s-ar lumea de ei!) - nu vom uita că „peștele
de la cap se împute!”. Vom tăia pur și
simplu „capul” prin votul nostru unit de „ÎMPOTRIVĂ” a tot ce a însemnat
nimicnicia de până acum! Prezența la vot trebuie să fie „zdrobitoare” și cei
„votați” să ne reprezinte cu adevărat!
E vremea
pentru Marea Schimbare, pentru un nou ÎNCEPUT !!! Haideți să construim de pe
acum noua strategie și în deplină TRANSPARENȚĂ să ni-i alegem pe viitori
reprezentanți! Numai de noi depinde. Să nu uitați! Gândiți-vă la c o p i i,
la n e p o ț i, la cei care vin după
noi...
Mircea I.
Bătrânu
***
MARTOR ACTIV 22
30 aprilie 2020
Când furtuna va trece
Fiind ultima zi din această lună de ...primăvară, vreau
să vă ofer un moment de respiro. Meritați!
MARIO BENEDETTI este un renumit eseist, jurnalist, poet
și scriitor uruguayan /1920-2009/.
Aceast superb poem - Cuando la tormenta pase - se
raportează la finalul crizei economice sud-americane, dar cât de actual rămâne!
DENISA TOROSCHI, l-a descoperit și șocată de
frumusețea versurilor și perfecta mulare pe situația de la noi, după începerea
„relaxării”, din 15 mai 2020, l-a tradus, „dintr-o suflare” în limba română.
Iată ce a rezultat...V-aș sugera să lecturați textul poetic, cu voce tare, numai pentru cel
drag, cea dragă, ( persoana aflată cu voi în lunga recluziune), pe un fundal
sonor special.
Vă las să alegeți între: Dimash Kudaibergen - „Vocalise”,
sau „Ave Maria” de Schubert, or una din Nocturnele lui Chopin.
Când furtuna va
trece
de Mario
Benedetti
Când furtuna va trece
Și cărările se vor zvânta
Și vom fi supraviețuit
Unui naufragiu colectiv,
Când, cu inima înlăcrimată
Binecuvântând destinul,
O să ne simțim privilegiați,
Doar pentru o respirare!
Și o să-i dăm o îmbrățișare
Primului necunoscut!
Slăvind soarta
De a fi păstrat un...prieten.
Atunci ne vom aminti
De tot ceea ce am pierdut
Și o să învățăm
deodată
Tot ce nu am învățat!
Nu o să mai fie invidie
Căci toți am suferit.
Nu o să mai fie nepăsare
Ci... mai multă îndurare.
Bunul tuturor va fi mai apreciat
Decât bunul dobândit.
Vom fi mai nobili
Și mult mai implicați,
O să știm ce
efemer
E să fii viu,
O să asudăm empatic
Pentru cei ce sunt și cei ce...au plecat.
O să ne fie dor de bătrânul
Care cerșea bănuți în piață,
Al cărui nume nu-l știam
Și care mereu acolo era...
Și poate bătrânul sărman era
Al tău Dumnezeu, deghizat,
De al cărui nume nici n-ai întrebat
Doar erai mereu prea...ocupat!
Și totul va fi miracol
Și totul va fi legat!
Viața va fi
respectată,
Viața ce în fine am
castigat!
Când furtuna va trece
Te rog Doamne, îndurerat,
Să ne faci mai buni,
Să ne faci...
Așa cum ne-AI VISAT!
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Mario Benedetti este un renumit poet și scriitor
uruguayan /1920-2009/.
Această superb poem - Cuando la tormenta pase -
se raportează la finalul crizei economice sud-americane, dar cât de actual
rămâne!
Denisa Toroschi, l-a descoperit și șocată de frumusețea
versurilor și perfecta mulare pe situația de la noi, după 15 mai 2020, l-a
tradus, „dintr-o suflare” în limba română. Iată ce a rezultat...V-aș sugera să
lecturați textul poetic, cu voce tare,
numai pentru cel drag, cea dragă, cu un fundal sonor special. Vă las să alegeți
între: Dimash Kudaibergen - „Vocalise”, sau „Ave Maria” de Schubert, or una din
Nocturnele lui Chopin.
1 mai 2020
1 Mai Muncitoresc!
Dacă dau
ceasul înapoi cu vreo 40 de ani, trăiesc o plonjare într-un trecut, cum zice
francezul „sans issue”, adică „asta ți-e soarta”, „alta nu-i și nu va fi!”,
taci și sapă! Vezi-ți de treabă dacă vrei să-ți umble bine!
Ne aștepta
cântecul arhicunoscut:
Unu Mai
Muncitoresc - First of May Workers (Romanian Communist Song)
Și atunci? Mergeam la „volo-musai”, „cu voie
bună - obligatorie” /se făcea prezența și dacă lipseai nemotivat o puneai de
mămăligă! Nici nu se putea să te gândești ce periculos era! Wow! Mă ia
cu răcoare și acum pentru că „tovarășii de la partid” te puteau scoate din
meseria ta în doi timpi și trei mișcări. În cel mai fericit caz te mutau la
Cucuieții din Deal, vorba vine, la dracu-n praznic, într-un fund de țară...Asta
dacă nu dădeai peste „omul negru”, reprezentantul în teritoriu al Biroului
ocult 2, al tovarășei Elena... Puteai chiar și dispărea fără urmă, tu și toată
familia, de parcă nu ai fi existat, dacă i se punea
pata pe tine. Când îl vedeai că vine pe trotuar era de preferat să treci strada
să nu te vadă! Bârrr! Mai bine, mai bine tăceai din gură și te executai! Ne
îmbrăcam așadar frumos și mergeam, toată familia la d e f i l a r e. Luam fie un steag, fie o
pancartă, fie un portret al „to' arășului Ceaușescu” sau al „to'arășei Elena” ( ea ne
era la toți mai urâtă, că deh! mai a naibii! și de aceea portretul ei ni se
părea mai greu și nimeni nu dorea să-l care).Circ, ce mai! În fine, încolonați
disciplinat, treceam prin fața tribunei oficiale, unde lua loc toată „lumea
bună” a momentului, de la prim-secretar la directorul de la administrație,
miliție, armată, ce mai toată „toată floarea cea vestită” a vremii ...Mimam
cântecele momentului ce răsunau din uriașele megafoane, de-ți luau urechile./
vezi mai jos piesele muzicale/ Trebuia, trebuia să iasă neapărat bine, pentru instituție,
conducere, secretarul de partid, liderul de sindicat etc.! Trebuia, de fapt, să
trecem cuminți, să nu te faci prin nimic remarcat din mulțime - ăsta era marele
secret. Dura vreo 2-3 minute trecerea prin fața „ștăbimii”, după care, ajunși
în punctul de „defluire”, toate materialele de propagandă erau aruncate la
grămadă care pe unde, și toți, tuleo! la câte o terasă să ne găsim locuri, unde
puteam mânca mici și bea bere, pe
îndestulate! De obicei, ne cam chercheleam. Mai spuneam și mici prostioare că
era bine, chiar încurajator. Aveau ce raporta și „to'arășii”
de la serviciile „ochiul și timpanul” - nu mai stau să explic acum și aici, ce
vrea să însemne expresia aceasta, că lungim prea mult povestea, așa că pe cei
mai tineri îi sfătuiesc să-i întrebe pe părinți, sau, mai bine, pe bunici. Un
cincizeci de cognac, vodcă, în fine tărie, plus de fiecare dată câte o halbă de
bere și să vezi ce curaj aveam toți „berbanții”! O mai prindeam de câte o
țâțucă pe tovarășa Ileana de la personal, sau Maria de la plan , că și frumoase
și, în plus, o „pilă” dădea și mai bine, ba chiar una 100 de lei bonus la salar,
dacă...Oricum, rețin că de fiecare dată nemulțumirea
neveste-mi umplea paharul și ne certam pe drumul de întoarcere acasă. Îmi
trebuia cam o săptămână bună să mă port ca sfântul între sfinți + câte o floare
și o ciocolată cu rom, ca să uite și să ne revenim la normal...
Așa era viața
pe atunci. Mulți ștabi nu dădeau 2 cepe degerate pe noi. Eram sclavi pe o
plantație așa-zis comunistă. Știu. Și totuși era bine! Ce anume? Momentul! Toți
eram tineri, frumoși și iubitoși și ne plăcea. Ne mulțumeam cu puțin fiindcă nu
aveam termen de comparație. Știam că numai așa se poate trăi. Nu știam
altceva...De fapt ce ne făcea fericiți? Tinerețea noastră, simplu, nu? Atunci
viața e cu adevărat frumoasă. Ești mai ignorant, ești mai anfișist, te doare la
talpa pantofului de ei, de dumnealor,
de „to'arășii” ăia(!), frizând
curajul nebun al tembelului care nu știe
ce-l așteaptă...Ei, sunt multe alte aspecte. Ajunge. Ca să refacem atmosfera vă
las să ascultați câteva din cântecele, marșurile de atunci și vă urez
Să trăiți
sănătoși de 1 Mai muncitoresc!
Al vostru,
Mircea I.
Bătrânu
***
Pe-al nostru
steag e scris Unire - Cântec Patriotic
Trec rânduri
rânduri muncitorii - PCR
Pui de lei -
Cântec Patriotic
***
MARTOR
ACTIV 25
7 mai 2020
Pasul ștrengarului
Politicienii
fac gimnastică. De întreținere. Din dorința de a arăta că fac ceva: fie că „fac
urechea șută” la ce se întâmplă în jur, fie că se arată preocupați de
gimnastică, de ochii lumii, că, de fapt fac cu totul altceva. Și uite așa tot
Parlamentul s-a dedat cu noua modă și face cu sârg și spor Pasul
Ștrengarului.Nu vă supărați, nu. E cel mai ușor pas. Când ajungi sus vezi și te
vezi bine. Când ești jos te ghemuiești puțin, de parcă te-ai pregăti de saltul
la prăjină, dar nu. Nici chiar așa că doar nu ai chef să-ți riști viața dulce,
dulcică, din căldirea de pe deal...Și atunci se vede doar sinusoida pe care o
lasă în urmă trecerea grăbită, în Pasul Ștrengarului. E grozav! Critici, dar nu
ai criticat pe nimeni, nu-i așa? Ai participa, dar nu poți că tu, nu-i așa,
faci Pasul Ștrengarului! Îți spui râzând sardonic, în barbă: „Lasă-i pe
Iohannis, Orban și ăștia ai lor să-i ia cu răcoare pentru Covidul-19, că doar cine muncește greșește și
până la urmă tot omul e supus greșelii!” Pac, apărem noi pe un cal alb în
postură de „Avengers” și rânduim lucrurile” Dar România? Dar Poporul? Dar
Bolnavii? Dar Bătrânii? Dar Copiii?...Fii serios domnule! Noi suntem la ora de
gimnastică de întreținere - facem Pasul Ștrengarului!
CEDO cu
Doamna Kovesi ne-a mai făcut odată de
cacao, că nu-s destule multele gafe din trecutul apropiat. Am așteptat un gest
firesc, de normalitate: o voce, corect ar fi fost un cor de voci: „Am greșit,
vă cerem iertare Popor Român!”Nimeni, nimic. Nu se răspunde fiindcă Parlamentul
- nu știu al cui e, că al nostru sigur NU! - face gimnastica de întreținere -
Pasul Ștrengarului...Ba mai mult, domnul de la CCR, tot transpirat de atâta
mișcare, a găsit de cuviință, ștergându-se cu propsopul, să remarce ușor
caustic: „ Nu am fost noi atacați de Kovesi la
CEDO”; „nu există nicio critică la adresa CCR" în decizia CEDO, prin care
este criticată revocarea Laurei Codruța Kovesi de la șefia DNA”. Domnul sportiv
de la înalta instituție, uită că tocmai Curtea Constituțională l-a
obligat pe președintele Klaus Iohannis să semneze decretul de revocare din
funcție a șefei DNA, pe baza unui raport întocmit de fostul ministru al
justiției, alt mare...gimnast al politichiei române. Și uite așa, toți fac
Pasul Ștrengarului și-i doare...undeva de Poporul care i-a cățărat acolo sus...
Mi-e ciudă și mi-e rușine că România a
ajuns atât de jos...făcând Pasul Ștrengarului.
Al vostru conațional, cu lacrimi de
ciudă în ochi,
Mircea I. Bătrânu
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu