joi, 18 iunie 2020

Din vremea coronavirusului - covid-19 - Martor activ 31,32,33,34 și 35

/continuare/

MARTOR ACTIV 31
18 mai 2020
Stânga - dreapta și înapoi,
Ieri am fost la SELGROS, prima ieșire mai slobodă de când ni s-a deschis strunga. Domnilor guvernanți nu-i criticați pe oameni, domnilor...Au făcut nu știu ce prin Herăstrău, că pandemicul și bolnavul la balcon Cataramă se dă în bărci cu ideea de libertate, patriotism și democrație, fluturând drapelul național în Piața Victoriei, că țața Frosa s-a îmbătat la Botoșani că rața sa „de aur”, Lipa-lipa, i-a scos 16 pui din 14 ouă! - minune dumnezeiască! - uită să recunoască că beată era și când a pus ouăle în cuibar și nu mai știa câte au fost - ce contează, unul, două, trei ulcioare cu vin să vie, să le îndestuleze pe dinăuntru, pe ea, Chiruța și Sofica și ajung până-n seară bete „mangă”, hotărâte să doarmă pe asfalt, pe drumul E 124 că s-a sfârșit cu „govidul” bre! La fel cei de la Vama Nădlac și nu numai...S-au înghesuit mai rău ca oile arătând că degeaba au fost în Europa, nimic din civilizația apuseană nu s-a legat de ei! În zadar li s-a explicat că trebuie să păstreze distanța FIZICĂ ( ca filolog insist pentru ultima oară: NU mai spuneți SOCIALĂ! Că perele sunt pere și merele-mere! A le amesteca e ca și când ne-am da foc la buletinul de identitate!!!).

 S-au amenajat spații de parcare înainte de vamă. Autoritățile maghiare și române s-au dat peste cap să nu stârnească vâlvătaia nemulțumirii „populare”. În final au deschis toate căile de intrare și au mai creat suplimentar , pe șosea direct și altele. Lumea s-a împuținat. S-a trecut la „grămadă” și verificarea medicală a devenit o chestiune banală, s-o spunem pe nume, de-a dreptul ineficientă. Autoritățile au greșit de 2 ori: prima dată că nu și-au imaginat că vor „acasă” toți cei care au fost prinși acolo, în Vest, ca turiști, ca părinți plecați în vizită, ca bolnavi cronici aflați la operație, sau tratament, ca tineri studioși plecați la cursuri de scurt parcurs, sau la examene etc. și a doua oară s-a greșit că nu s-a anunțat clar în diaspora că toată lumea poate firește reveni acasă, dar după un program: duminică X cetățeni și numai ei, evident minus situațiile grave de sănătate sau deces în familie; luni Y cetățeni, marți Z cetățeni...nu ar mai fi fost nicio problemă. În altă ordine de idei, acuz pe față „minunata” noastră  presă aflată într-o flămândă și nebună goană după rating...A făcut foarte mult rău țării și nouă tuturor, exagerând cu imaginile de pre-violență, de altercații verbale cu jandarmii, etc. Aceleași cadre s-au dat la Tv-uri, la toate buletinele de știri...Desigur, copios preluate de CNN, France Presse, BBC etc.
Iertați domnilor guvernanți, iertați. Voi nu ați fost copii? Până și leii de la grădina zoologică mai trebuie „sloboziți” afară în curte, nu?
Știu, știm că ticălosul aista de virus cu coroană nu doarme! Stă ascuns în tufiș, gata să sară pe noi!
Ieri am fost la SELGROS. Eu vreau, de fapt, să subliniez, cu optimism, altceva...Lumea s-a obișnuit și cu „guvidul număr 19”. Există și va exista viață și după dumnealui, oricât unora nu le place s-o recunoască. Nu e bine, este foarte bine! Mici indicii: un amic a sărit să-mi strângă mâna, deși nu e voie! Doi tineri îndrăgostiți s-au îmbrățișat pe față! Niște puștani, la ieșirea din magazin și-au desfăcut niscaiva pachețele cu dulciuri. S-au uitat hoțește, pe sub sprâncene stânga-dreapta, stânga-dreapta și înapoi și harșt! cu ambalajele pe sub mașini, că de văzut nu i-a văzut nimeni. Nu?!
Da, ne-am revenit. Tot noi suntem și vom fi...THE SHOW MUST GO ON! - nu-i așa? Multă apă mai trebuie să curgă pe Bistrița, Someș, Mureș, Olt...Dâmbovița ca să uităm de „stânga-dreapta” și să ne schimbăm, pardon, să ne dregem la caracter. Nu-i bai! Faptul că am văzut aceste manifestări e semn că la capitolul „sănătate” fizică stăm deja mai bine. La caracter putem lucra ulterior, că avem și material și timp.
Mircea I. Bătrânu
***
20 mai 2020
Ce ție nu-ți place...
Oricum am lua-o, ori de unde am privi lucrurile, e clar că nenorocitul și criminalul și blestematul și perfidul ăsta de virusache, cu coroana furată - coronavirus, sau mai pe scurt Covid-19   e x i s t  ă! M-am uitat azi de dimineață pe statisticile oficiale. Așa, pe scurt: 4.726.327  - 317.099  -  80.124 3.106. Traduc: 4 milioane 800 de mii de cazuri confirmate clinic și de laborator, aproape 320 de mii de morți(!), până acum; iar în ultimele 24 de ore: peste 80 de mii de cazuri noi și respectiv peste 3 mii 100 de decese - +++ - într-o singură zi! Asta e valabil pe Terra. Doamne ferește de rău, pe toată lumea! La noi în România - parcă mi-e teamă, să afirm ce gândesc: „lucrurile stau mai bine”: 17.036  - 1.107 - 165 - 10! Adică, la bilanțul global, dantesc, de mai sus, țara noastră nu „participă” decât cu : puțin peste 17 mii de cazuri confirmate;  una mie și una sută 7 de morți, iar în ultima zi au fost numai 165 de cazuri noi, respectiv 10 decese! E bine, nu? ...E bine, pe naiba! Un singur om să moară și deja e păcat. Dar 10, dar 1.107 ?!
Nu mai vreau să vă plictisesc cu toată instrucțiunea, posologia, cu măscuță și cu mănușile, super mult de prezentate de guvernanți. Le cunoaștem, le știm!
De ce nu le aplicăm toți?
Înțeleg, e cald, e nesuferit. Eu personal am simțit în vreo două rânduri că nu pot respira. Nu am intrat în panică. M-am tras mai la o parte, la umbră, la 2-3 metri față de ceilalți care stăteau și ei, cuminți la coadă, la farmacie, ieri, pe 21 de grade Celsius! Mi-am scos masca și am tras câteva guri bune de aer proaspăt, ca peștele pe uscat...Mi-am revenit și am încercat să scurtez cât mai mult perioada când, conștient fiind de gravitatea pandemiei, a trebuit să pun din nou masca pe figură și mi-am adus aminte de „nebunaticul” domn Cataramă și de „tovarășii lui de joacă”, din Piața Victoriei. Te cuprind pandaliile când vezi că, la nici doi metri, un bunic „înflăcărat”, se agita patriotic, ținând de mână un nepoțel! Evident nimeni nu avea nicio mască. Or, transmiterea, de la om la om, „pe calea aerului”, când tușește, strănută, este dată ca certă de toți virusologii de pe glob!
Hai să zicem că mănușile nu le pui neapărat. De acord, dar te speli imediat ce ai posibilitatea să o faci și de abia pe urmă pui mâna pe față, ochi, nas, gură etc. În chestia cu masca vreau doar să atrag atenția bunicilor, părinților să supravegheze mai atent copiii ieșiți în spațiul de joacă dintre blocuri. E cazul chiar la mine în curtea blocului, scuarul cu hinte. Îi văd din balcon pe copii. Mă refer la cei mai mari, de la clasa a V-a în sus. Alaltăieri purtau toți mască. Ieri dimineața aveau toți mască, dar prinsă la haină...După masa n-o mai avea niciunul. Fiecare butona telefonul mobil și din timp în timp - obiceiul de altădată nu se uită! - se adunau toți, râzând, cap lângă cap să se uite la ceva „haios”, peste umărul celui care-i chemase fiindcă găsise ceva minune, fie comică, fie sexuală. Ha-ha-ha! Dar ticălosul de Covid-19  poate fi oriunde prezent și...tragedia-i gata!
„Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!” Bine ne învață înțelepciunea populară. De ce nu o ascultăm? De ce nu o aplicăm?!
Haideți să facem acest efort, ca să nu se mai îmbolnăvească nimeni!
Am și vești bune. Cercetările pentru ANTI-Covid-19 avansează rapid...Trag nădejdea că un rezultat se va contura până în luna decembrie 2020 și că în primul trimestru al anului viitor se va trece la fabricarea VACCINULUI pe scară industrială. AJUNGE CÂȚI AU MURIT! NIMENI NU MAI TREBUIE SĂ MOARĂ! Spuneți cu toții DOAMNE AJUTĂ! Să aprindem, măcar în gând, o lumânare și să-l rugăm pe bunul Dumnezeu să ne ajute să scăpăm cât mai curând de încornoratul încoronat de virus, odată pentru totdeauna.
Același al vostru devotat prieten,
Mircea I. Bătrânu
***
MARTOR ACTIV 33
21 mai 2020
Din apele tulburi ale Covidului,
Am stat ieri de vorbă cu doi vecini - firește păstrând distanța și dotați cu ... Primul, un tânăr om de afaceri, până mai ieri prosper și bine dispus, acum necăjit maxim că nimic nu-i atât de simplu de făcut și de obținut ca la emisiunile cu iz politic de la Tv. Al doilea, un pensionar hâtru, cu aplecări difuze spre stânga, sau centru stânga al eșichierului politic. Bine, nu e atât de perseverent încât să nu accepte criticile și nici să nu tacă din gură dacă vreuna din măsurile actualului guvern îi cade bine la ficați. Tânărul dorește niscaiva finanțare pentru IMM-uri, plus o păsuire la o parte din impozite, ca să iasă cumva din apa mâloasă a tsunami-ului provocat de nenorocitul de „guvid”. Piedici reale, asta întâmpină pentru că la capitolul acte are de-a face cu te miri ce funcționari, plini de importanță, dispuși să te pună pe drumuri, să-ți ceară tot soiul de documente, da-de, da-de, îți mai pun niște bețe în roate și-i mai lași în pace. Sincer, nu l-am ascultat cu foarte mare atenție. Mai degrabă l-am compătimit prietenește. Simțeam că de asta avea mai mare nevoie decât de vreun sfat stufos, „de la înălțimea” vârstei mele. Birocrația a rămas și-și face mai abitir de cap. De ce? Simplu.
Apele sunt tulburi și carasul-funcționar, dacă vorbim de prima treaptă ierarhică, sau bibanul-funcționar, dacă urcăm mai sus, înoată și se „hrănește” într-o veselie. Pe de-o parte intri în birouri supra-populate, unde munca e din doi în doi, sau unde se practică tehnica: „ciocu' mic, eu sunt mic, nu știu nimic”, plus „pauzele lungi și dese, cheia marilor succese”(!), pe de alta, găsești în birouri mici, 2-3 funcționare, înghesuite, care nu-și mai văd capul de treabă. De ce? Păi, săracele chiar știu „cu ce lingură” se mănâncă supa și lucrează ca să-i ducă în spate și pe ceilalţi. Ele sunt profesioniste. Ele nu au pile, nu-s mimoze sexi, „toys”-uri, angajate spre amuzamentul șefilor. Dacă leg acest neplăcut aspect de ce zice pensionarul meu, cum că pnl-ul nu-i mai breaz ca psd-ul, vizavi de noile „ungeri” pe post - știu că are dreptate că doar toată presa locală prezintă zilnic cazuri, peste cazuri - iți vine domnule să dai odată cu pumnul în masă de să sară în aer toate blidele și bibelourile! Păi ce pisica-pisicilor mă-sii de treabă se întâmplă?! Au plecat „ai voștri” și au venit, ziceți voi, „ai noștri”, iar noi, amărăștenii „stăm și ne uităm ca proștii”. L-am parafrazat pe Victor Socaciu. Ce sfântul e așa de greu?
Faceți domnule o Fișă a Postului și lucrați în deplină  t r a n s p a r e n ț ă! Am spus de-atâtea ori, nu partidul contează, ci  O M U L! Puneți-i pe toți de la pnl, usr, pmp etc. dar pe baze meritocratice, a cinstei și onoarei. Veți vedea că nimeni nu va mai avea nimic de zis. Dar nu așa: o dau jos pe „proasta” de Saveta ca să o pun în scaun pe „numărătoarea de avioane” Raveca...
Domnilor nu vă e rușine?!
Prin ce dovediți că sunteți mai buni decât predecesorii dvs.?  Mă simt foarte dezamăgit. Eu ca eu, un pârlit de pensionar, dar „copilul” ăsta de 42 de ani ( îi pot zice așa că mai pot liniștit adăuga 25 de ani peste vârsta lui) hotărât să facă ceva util în România, lui de ce-i puneți tot soiul de opreliști?! Ați zis că veți schimba în bine viața țării! Cu cine, cu Raveca, Bobeta și Froleta? Hai să fim serioși! Cu toată prietenia vă sfătuiesc să schimbați urgent macazul în  b i n e  dacă vreți cu adevărat să guvernați și să vă aleagă lumea la finele lui 2020!
Priviți vă rog textul de mai jos. Nu, nu vă aruncați cu colții în el. Citiți, recitiți și purcedeți de îndată la o „rectificare” pozitivă a lucrurilor, că altfel...
Să vă dea bunul Dumnezeu gândul bun și să auzim numai de bine.
Fără ranchiună, același prieten,
Mircea I. Bătrânu

***
MARTOR ACTIV 34
25 mai 2020
Judecător - Judecători ... JUSTIȚIE,
V-am rămas dator cu acest „capăt de discuție”.
 Îmi cunoașteți deja principiile. Mai ușor cu pianul pe scări, sau chestia cu „piatra”. De ce? Simplu. Nimeni nu-i perfect decât EL, EL Demiurgul, EL Plămăditorul! Noi românii și la acest capitol - l-am denumit al lui Toma necredinciosul - suntem bolnavi de perfecțiune. E musai să găsim paiul din ochii vecinului, fără a vrea să ne vedem bârna din proprii ochi.
Fie că discutăm de Președinte, de Premier, de Ministru etc. , obsesia e aceeași: Domnule bine, bine da' să fie „perfect”! De nu, simplul zvon, că a luat, a furat „...ouăle din cuibar”, chiar înainte de ouat(!), o povestioară picantă ( e homosexual, e curvar, e...impotent, e narcisist etc.), orice eroare u m a n ă, firește totul a n o n i m, ca de obicei  „avant la lettre” , îl descalifică  „definitiv” vezi Doamne, pe bietul protagonist!
De unde, falsa concluzie: nimeni, niciunul NU-I BUN! Urmată de filozofica: „Nu ți-am spus eu?”
Personal vreau să vă rog să renunțăm, odată pentru totdeauna, la această judecată atât de stupidă și de pernicioasă pentru națiunea noastră!
Ar trebui să ne axăm pe „fișa postului” să vedem cu toată seriozitatea că e respectată 100% de ocupantul scaunului de decizie. Accentul? Acesta trebuie să cadă pe cinste, corectitudine, profesionalism, experiență, meritocrație. Accentul trebuie pus pe ceea ce FACE omul, nu pe ceea ce a făcut, sau nu, cândva.
Atât domnule, ajunge! Să dăm naibii presa aceasta de 2 bani, plătită de către hoți, oameni de nimic, cocoțați acolo sus, prin și pe lângă parlament & guvern, ministere, așezați pe un purcoci de euroi furgăsiți din „vesteria” țărișoarei noastre, Românica. Posturi Radio-Tv, ziare online unde manipularea, îndobitocirea poporului se face pe față! Invenții, exagerări, fabulații! Ia să nu le mai vedem, să nu ne mai preocupăm atâta de ce și cât lapte a supt viitorul ministru și tot neamul său de la Joiana! Adică să renunțăm să mai căutăm „nod în papură” că de găsit, sigur îl vom găsi! Repet numai EL, sus, sus în ceruri, e perfect!
Dacă nu, problema rămâne astfel nerezolvată și ne vom certa prostește, până în pânzele albe...Asta se vrea, asta se urmărește! Nenorociții din ultimii 30 de ani, începând de la Revoluția din 1989, sătui de umblat aiurea prin deșert, de politica asta a „nisipurilor mișcătoare”, ba la Est, ba la Vest, pot depune mărturie cu lacrimi și de lacrimi!
E bine? Am câștigat ceva? Eu îndrăznesc să zic că...nimic.
Nu vreau să intru în corida „politichiei” dar trebuie să recunoaștem că Guvernul Orban nici nu se „miroase” pe lângă cel al dragei și scumpei noastre „gospodine” Viorica. Zic „gospodină” fără urmă de ironie după interviul excepțional, de la emisiunea „Femina” de la radio, ascultată de mine în mașină. Acești miniștri, cu câteva mici excepții, sunt mult mai bine pregătiți și, în genere, dau dovadă de profesionalism, încercând să rezolve urâta poveste a coronavirusului. Ăia au făcut praf totul în 3 ani. Ăștia sunt acuzați, culmea impertinenței, tot de ăia și neamurile lor, că „nu fac nimic”, după câteva luni de guvernare minoritară și în plină luptă cu Covidul-19! Ca la noi, la nimenea!
În fine, să revenim la oile noastre, la tema de azi - JUSTIȚIA. 
...O prietenă mi-a trimis pe „Mess”  un filmuleț uluitor, cutremurător și revoltător. Niște austrieci, proprietari adevărați de păduri la ei, povestesc cu nonșalanță cum am rămas - porcăria e că afacerea continuă! - noi ca națiune, fără PĂDURI! „La ei nu se taie un „chibrit” decât în situații super-excepționale și la un preț atât de piperat „că mai bine îl lași acolo!”. La noi, de-a lungul timpului, cu guvernanți puși pe șperț și căpătuială se taie ca în draci! Atât de suculentă e „ciozvârta” că lupii se mușcă și între ei, omoară oameni, pădurari, paznici, jandarmi. Plângi, plângi de furie când vezi familiile, copiii îndoliați. Și tragedia continuă...Din vina cui? Nu vreau să povestesc aici tot filmul.
Vreau să mă refer la 2(două) categorii de  j u d e c ă t o r i, contemporani de-ai noștri care o duc „bine merci”!
Primii sunt de găsit pe toate palierele piramidei justiției din România. Ce dovadă mai bună vrem când premierul X, cel care a deschis „cadrilul” tăierilor de păduri - vezi actele semnate cu austriecii - nu a pățit nimic!
A fost condamnat pentru o chestiune de rubedenie cu „mătuși” și atât. Ba în scurt timp a fost eliberat pentru buna purtare în timpul recluziunii + cărțile scrise, plus regretul exprimat etc. și atât! Azi ne dă lecții de morală de parcă nici usturoi nu a mâncat și nici gura nu-i miroase, fără nicio rușine. Alți ex-miniștri de toate culorile și mamele, Y, Z , de fapt ar trebui să scriu „n” au fost eliberați „discret”, sau vor fi!
Acei judecători, avem și exemple, e drept mai puține la număr, că, deh, „corb la corb nu-și scoate ochii”, care au luat  ș p a g a  dezertării de la perceptele morale ale profesiei,  au fost la rândul lor condamnați. Cazurile lor au fost popularizate în toată media...Și cu ce ne încălzește?  Răul comis e așa de mare că cel puțin un sfert de veac îi trebuie „plămânului” verde al țării să-și revină.
În viață am avut bucuria să fiu prieten apropiat cu doi judecători bistrițeni. Ambii nu mai sunt azi activi. Nu le voi da numele. Nu am permisiunea să o fac. O să folosesc doar 2 diminutive aleatorii : Mike și Ted. Am fost la pescuit nu odată, am jucat șah sau table. Cu doamnele lor am fost coleg de muncă. Vă rog să mă credeți că niciodată, dar niciodată, subliniez, nu mi-am permis să discut cu ei despre Tribunal, Justiție și justițiabili. Am simțit că prietenia noastră ar fi încetat pe loc. Ei erau „Domnule Judecător”(!) când încă toți vorbeam cu „tovarășe”. Ted îi băga în origini pe față pe tovarășii din activul de partid pentru că știa toate porcăriile făcute de ei. Nimeni, nici chiar primul secretar de la județeana pcr, nu i se adresa altfel decât cu Domnule Judecător. Ce Om?! A ieșit din activitate cu diplome de excelență, cu decorații de la Ceaușescu, condus cu alai de toți „to'arășii” și cu un cor de oftaturi de ușurare...A murit de cancer în 1986. Dumnezeu să-l ierte!
După 1990 Mike s-a pensionat și el. A plecat din Bistrița, undeva spre vest. Mi-a părut sincer, sincer rău. De ce? „Mă, nu mai pot să rămân aici. Nu mă simt bine. De ce? Mă, am căpătat o pensie atât de mare, că mi-e jenă față de tine, de voi, mă!”. Oricât am încercat să-i demontez argumentele, nu am reușit și dus a fost.
Nu pot să mă gândesc la ei și să nu mă întreb: Cum ar arăta Justiția noastră dacă toți cei aflați acolo, pe cel mai înalt scaun din sala de judecată, ar fi ca ei! Nu-i așa că România ar arăta altfel?!  
Continui să cred că membrii CCR trebuie să fie rezultatul unui vot doar al Magistraților, cinstiți, corecți și profesioniști adevărați în domeniul dreptului constituțional. Nu trebuie să aibă nicio legătură cu partidele, cu executivul, în general cu politicienii. Numai astfel se va garanta neutralitatea și justețea tuturor hotărârilor luate. Consider că, în subsidiar, ar mai trebui să se ocupe, în perioada de aproape un deceniu cât stau acolo, de permanenta clarificare și ameliorare a Constituției, ca situațiile de suprapunere sau depășire ale atribuțiilor între actorii principali ai statului să nu mai existe.
Așadar, e normal să dorim J u s t i ț i e  DREAPTĂ! Dar vă reamintesc că nu se poate face fără JUDECĂTORI ADEVĂRAȚI, ca Ted și Mike, ca încă câteva sute...Dar, din păcate sunt, nu chiar așa de puțini pe cât am dori, cei din a 2-a categorie. Închid ochii la actele de corupție. Iau mită. Nu văd, nu-i interesează ce se întâmplă în jur. Ah, societatea, spurcarea ei, „nu-i domnule treaba noastră!”...„Schimbarea, primenirea? Lasă, să o facă tineretul care va veni!” „Noi discutăm numai pe bază de probe! ” Și uite, uite domnule câte dosare avem!”
Și atunci mă gândesc la Ducu Bertzi și la șlagărele lui: „Și așa-mi vine câteodată”...și, evident, „Săracă inima mea”...
Să auzim numai de bine,
Mircea I. Bătrânu 


***
RĂSPUNS, RĂSPUNSURI LA „JUDECĂTOR-JUDECĂTORI-JUSTIȚIE”
26 mai 2020
Sincer nu m-am așteptat la atâta efervescență în luările de poziție vizavi de această temă, e drept foarte...dureroasă. Mă bucur enorm că măcar asta s-a înțeles, aproape unanim.
Repet: am depășit de mult faza de a avea în intenție să atac un partid, un politician, un anume punct privat de vedere „politică”, din campanie, sau pre-campania politică ce a început deja.
NU.
Pe mine mă interesează să scoatem țara la LIMAN! Cum? Prin acțiunea concertată, energică a Românilor adevărați care acum au 35-45 de ani!
De ce aceștia? Deoarece sub 35 sunt încă necopți. Sunt romantici, sunt revoluționari și se aruncă prostește în luptă! Riscă să pățească ce au pățit „Eroii Revoluției din 1989”. Peste 45 de ani, nu e bine. Aceștia din zona celor 50 de ani s-au muiat. Au familie, burtă, tabieturi, un job de apărat sau un business...
Ce vreau să se rețină limpede?
Niciun animal de pradă nu-și va ceda ciozvârta de carne din gură! Chiar dacă a moștenit-o de la bunicul, sau tăticul lui! Tot prin rapt și uneori crimă, dobândită.
Tata a fost apicultor. La început de vară stupii „roiau”, adică „plecau în lume”. O parte dintre albine rămâneau cu Matca Bătrână - Regina Mamă - iar partea mai mare de albine, în genere cele mai tinere, plecau cu noua Regină să-și facă alt regat.
Pierderea era mare. Cu o coșniță, cu fum, ca jandarmii pe 10 august trecut în Piața Victoriei, dă-i pe ele! Eu țineam de coș, tata le da fum, pe cealaltă parte, fiecare pe scara lui. De obicei la mare înălțime ca să scape de noi...Când nu se mai putea nicicum rezolva treaba se recurgea la soluția de avarie: se aștepta lăsatul serii. La lanternă oarbă, eu țineam coșnița dedesubt și tata tăia cu grijă toată creanga pe care se așezaseră „evadatele”, ca nu cumva să lovească și să omoare Matca, Regina.
Firește că de înțepat, te înțepau, dar nu aveai ce face...Și uite așa viața la prisacă curgea firesc mai departe, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Ale naibii „muște”, cum îmi plăcea să le alint, nici nu știți ce bună miere dădeau după „călătorie”!
De la Tata am reținut: soluția ultimă e să tai creanga! Ce vrei să se piardă tot stupul tânăr?!
Mâine vă promit la MARTOR ACTIV 35 o Temă și mai
spinoasă...Veți vedea.
Al vostru, același prieten,
Mircea I. Bătrânu
P.S.
Eu nu mă încadrez în „trupele” de acțiune - 35-45 de ani - dar pot fi și chiar mă consider, un foarte util consilier...Mă apropii de 68 de ani. Nu mă „lupt” pentru mine ci pentru nepoții și strănepoții noștri. Chiar cred și vreau ca lor să le meargă mai bine! Dacă nu mă credeți priviți imaginile de mai jos...Sper că nu așteptați, nefăcând nimic, să ajungem așa! Doamne ferește!
***

25 mai 2020
Suntem noi o Republică legitimă, ori o Monarhie retezată, ucisă?
Iată ce era pregătit să vă prezint în 10 mai, dar cu nenorocitul acesta de „guvid” no. 19 nu am mai putut. Nu vreau să las însă să se încheie luna mai în coadă de pește. Această temă aridă trebuie scoasă definitiv de la naftalină și adevărul rostit așa cum a fost. Trebuie să scăpăm de minciună, odată pentru totdeauna, deoarece „nu se poate clădi absolut nimic pe minciună, nu o minciună, pe un ghemotoc de minciuni (...) Am impresia că la noi / în România/totul a fost clădit de la început prin foarte multe lucruri nespuse sau spuse mincinos. Este o putrezire prin minciună" - constata distinsa literată MONICA LOVINESCU. Citatul selectat și punctul de vedere, același ca și al meu, aceeași sete de adevăr, aparțin prietenului Gabriel Groza /Merci mon cher ami/.
Monarhie sau Republică?
Este una din primele chestiuni structurale, de Stat, ce se cere urgent a fi corectată! Cum? Mai întâi, printr-o explicație istorică, științifică, la obiect, pe care aș dori să și-o asume Domnul profesor Ioan Aurel Pop, ilustrul istoric și Președinte al Academiei Române, în care sincer cred din tot sufletul. Iată un preambul:
 În 1947 cu noi, ca națiune, țară și popor s-a făcut un hocus-pocus.  Am fost „mutați”, ca la gară, în triaj, când se schimbă „acele”...„de pe linia întâi, pe linia doi!”. De la Monarhia Constituțională la republica lui Stalin și a acolitului său în teritoriu, generalul Andrei Vîșinschi, un criminal care a făcut foarte mult rău țării noastre, „că așa a vrut Moscova!”  
Pentru ticăloșii și vânzătorii de țară, debarcați de pe tancurile sovietice, în 1945, era limpede că Regele Mihai, așa tânăr, lipsit de experiență politică, dar cu simț ascuțit al dreptății, aflat pe Tronul României le va sta ca un spin în coaste și nu-i va lăsa să-și facă jocurile mârșave.
„ A urmat apoi o opoziție puternică a Regelui Mihai, dar nici greva regală din august 1945 până în ianuarie 1946 nu a clarificat lucrurile. În România începuse era „comunismului” iar măsurile neconstituționale luate de guvernul Petru Groza pregăteau drumul către fraudarea alegerilor din noiembrie 1946, când comuniștii, cu sprijinul Moscovei, obțineau puterea”.(din MONEY NEW - articolul „6 martie 1945: Au trecut 75 de ani de la condamnarea României la comunism. Cum au ales sovieticii oamenii care să pună mâna pe putere” - autor Florel Manu - un reputat și prob gazetar, căruia îi mulțumesc frumos și pe această cale).
„...După dictonul stalinist: ˂Nu contează cine votează, contează cine numără voturile>, forțele comuniste reprezentate de Blocul Partidelor Democrate obțineau aproape 70% din opțiunile electoratului, fiind urmate de PNȚ cu nici 13%. În anul ce a urmat, guvernul comunist instaurat la București a pregătit drumul către „stalinizarea” României. Pe acest fond, în decembrie 1947, Regele Mihai este forțat să abdice, iar misiunea sovietică începută de Vîșinschi la 6 martie 1945 a fost îndeplinită. România era, de aici înainte, controlată în totalitate de comuniști, de Moscova”.
Este cumplit de dureros dacă te pui în locul Majestății Sale, Regele Mihai, la cei 26 de ani ai săi, forțat  de marionetele călăului Vîșinschi ( Gheorghe Gheorghiu-Dej și Petru Groza)  să semneze actul de abdicare sub presiunea unei sângeroase execuții. Dacă nu semna  urmau să fie sacrificați 1000 de studenți regaliști, în Piața Palatului. Generalul scosese mitralierele grele și masacrul în masă era pentru diavolul din el „o joacă de copii”. În câteva minute i-ar fi omorât pe toți!  Regele a fost constrâns să semneze, spunând: „Nu va curge sânge din cauza mea!” 
Regele a semnat...Și a plecat în 1948 cu lacrimi ochi, din țara pe care atât de mult a iubit-o.
Ticălosul de general voia ca totul să fie făcut „ca la carte”. Voia să încheie anul 1947, ca „republică”. Abdicarea trebuia trecută prin parlament. Era Crăciunul, vremea Sărbătorilor de iarnă. Parlamentarii erau plecați pe la casele lor. Generalul a insistat, doar votul era numai o simplă formalitate. S-a luat hotărârea să se umple hemiciclul cu muncitori aduși din întreprinderile bucureștene, care, vezi Doamne au „votat”, au „acceptat” abdicarea...FALS, FALS! S-au găsit listele cu muncitorii aduși cu de-a sila în sală și puși să voteze. Așadar Regele a semnat forțat actul de abdicare. Este firește tot FALS!!!
Nu-mi iese din minte revenirea, atunci la începuturi, imediat după 1989 a Regelui Mihai...discursul său din primăvara lui 1992 de la fereastra Hotelului Athénée Palace, din București, ținându-l în brațe pe nepotul său iubit Prințul Nicolae. Piața era plină de lume - s-a vorbit de peste 1 milion de oameni! - care scanda „Maiestate nu pleca/ România-i țara ta”...Mă întreb cum ar fi arătat această țară dacă nu ar mai fi plecat. Dacă nu am mai fi avut parte de acești ultimi 30 de ani de coșmar? Cum? Dacă toate lichelele acestea de sorginte comunistă ar fi fost atunci definitiv îndepărtate de la putere ?!
CONCLUZIE:  Republica din 1947 nu reflectă voința poporului român! Acest popor nu a avut niciodată vocația „republicilor” și cu atât mai puțin a celor de tip sovietic! Tot ce am trăit din 1947 și până azi este un FALS GROSOLAN!!! Bine mascat de toată camarila comunistă care nu are niciun interes de restaurare a adevărului istoric.
Trebuie să o facem!
Dacă aveți vreme, mergeți la bibliotecă, cereți Constituția din 1923 și citiți-o în liniște. Statuează Monarhia Constituțională. Clar, precis, fără suprapuneri sau ambiguități deliberat ascunse printre rânduri. Cu câteva mici retușuri de aducere în actualitate, este perfect valabilă și azi. Casa Regală e aici, la fel și Prințul Nicolae...După explicațiile date de Domnul profesor Ioan Aurel Pop și nu numai, trebuie organizat urgent un Referendum și restaurată MONARHIA!
Aceasta aparține poporului Român, tot așa precum și poporul îi aparține în egală măsură! Ar fi, în fine o reîntoarcere la  n o r m a l i t a t e!
Iată marea schimbare de care avem nevoie, ca de oxigen, dacă vrem să scăpăm definitiv de fantomele trecutului, de scheletele din dulapurile tuturor guvernelor.
Cu tot dragul, cu toată prietenia,
Mircea I. Bătrânu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu