Nu e nici
parafrazare a Cărții Cărților, nici predică, nici vreo ce știu ce sintagmă
redundantă, ca să fac eu pe nebunul. Este pur și simplu o lecție de viață
pentru binele vostru, al nostru, până la urmă.
CUVÂNTUL! Cu
așa ceva, nu vă jucați. Nu ridicați tonul. Nu strigați. Nu vă răstiți la cel de
lângă voi, pardon, la cel mai firav decât voi. Nu veți câștiga decât în
aparență. Nu folosiți „cuvântul” pe post de „buzdugan”, de „sabie”, sau de
„șiș”. Nu veți fi cu nimic mai buni decât Caligula, Hitler, Lenin, Stalin etc.
Nu scoateți „cuvântul” din plămada „urii”. Veți ajunge să aruncați cu vitriol
de jur împrejurul vostru și lumea vă va urî și disprețui...Nu cred că asta
doriți.
Izvodiți mai
bine, căutați, nu vă lăsați pe tânjală și veți ajunge, pe final, la ceva de
vis, din aluatul fraged și bun al „iubirii”. Din suflet vă rog, folosiți doar
acest cuvânt și lăsați-l să se deschidă în sufletul vostru ca și „corola de
minuni a lumii”.
Veți resimți
o căldură binefăcătoare ce vă inundă inima, trupul, creierul.
Ați urcat o
treaptă în propria voastră conștiință. Simțiți că sunteți mai buni și că,
mergând mai departe pe această cale, veți fi tot mai buni...
Cât de
grozav ar fi dacă toți am utiliza doar „CUVÂNTUL ZIDITOR” și nu pe cel
„NIMICITOR” atât de des folosit azi...Oftez și închid paradigma rostind simplu:
Doamne ajută!, Doamne ajută-ne!
Mircea I.
Bătrânu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu