FIUL RISIPITOR
A fost, este și va fi, va mai fi. Nu vreau să comentez textul biblic, dar nu pot să nu mă las impresionat de justețea și profunzimea lui. Lăcomie, prostie, mândrie de tânăr cu caș la gură, răutate, superficialitate și uitare a iubirii... Irosirea și pierderea averii/averilor/ e ceva la ordinea zilei în lumea mizerabilă a „banului rege” în care viețuim. Aurul, simbolic vorbind, e cel mai elocvent exemplu de reprezentare a „ochiului dracului”. Se scurge printre degete ca apa râului în repezișul curentului, lăsând în urmă doar ochi de spumă transparentă. De aici vine vorba că „banul fuge”. Trei chestiuni ar fi de reținut:
1. Cu cât e mai mare o avere, strânsă, adunată din furăciune, cu multe lacrimi și chiar crime ascunse în fundație, cu atât mai iute se duce pe „apa sâmbetei”...Un tembel de fost milițian din orașul meu natal a ajuns să omoare oameni pentru aur, mărci germane, contracte false de „cumpărări” de terenuri și proprietăți. Doamne câtă lume l-a blestemat! A murit călcat de tren, iar unicul său fiu i-a risipit întreaga avere la cazinoul din Sinaia într-o singură noapte. A ajuns apoi un cerșetor bețiv la crâșma lui Flaviu și a murit epileptic într-un șanț pe drumul Agnitei. Doamne iartă-l!
2. Acțiunile „Fiului Risipitor” ,într-o măsură mai mare sau mai mică, există în fiecare din noi. De ce? Pentru că toți am comis-o, sau o vom comite. Când? În copilărie, adolescență, sau „prima tinerețe”, duși de nas de alții, dedați la rele. Oricât ai încerca să le explici - tu, ca bunic - celor în cauză, că greșesc, e degeaba! Trebuie să-i lași să se dea cu capul de pragul de sus de la ușă. Tare! Să-i doară! Numai așa nu vor uita niciodată neplăcuta „experiența” și nu o vor mai repeta.
3. Frumusețea pildei biblice e și înălțătoare și actuală. Părintele, TATĂL întotdeauna iartă! De unde și sintagma: „Te rog frumos iartă-mă! - spusă din suflet, cu capul plecat, cu ochii în lacrimi. Sigur va fi urmată de înțelegere și iertare...Iată de ce în Biblie se vorbește de „Întoarcerea Fiului Risipitor”...pe cărarea dreaptă, numai cărarea IUBIRII.
Mircea I. Bătrânu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu