Tu cu cine votezi?
Ieri am fost în piața cea mai piață, de la mine din cartier, din capătul străzii Împăratul Traian. De aici aflu știrile adevărate. Întotdeauna ceva trebuie să-mi cumpăr. De cele mai multe ori fructe. Nu cantitate, ci calitate și foarte puțin – după „puterință”. De unde înainte puteam lua 1 kg și chiar 2, acum iau cu „piesa”, 2- hai 3! - de parcă ai zice că le depun la artefactele de la Muzeu. Nu mai critic, nu-s supărat. Mai uit la cer. IL văd și-L aud cum îmi zice „asta ați vrut, asta ați avut”...și dispare râzând. Râd și eu, ce să fac, că doar râsul nu-i pe bani, nu-mi afectează pensia. Ha-ha-ha! E drept, sună un pic cam strâmb...Viorica, gureșa asta de precupeață – mi-a fost elevă, o cunosc de 30 de ani și știu ce-i poate capul! – mă ia la 11 metri scurt: „Ia mai taci domn /Monsieur professeur/ că guvernul vă dă de astăzi 14% în plus!”„Ce pensie babană veți primi!” „Și pentru ce mă rog?” „Ce ați făcut să meritați așa un cadou țapăn?”
Surâd, râd și o întreb fără să-i dau timp de respiro: „Da, tu cu cine votezi Viorico?” „Eu?” „Cu cel mai bun!” „Cine tu fată?” „Ah, nu pot să vă spun că-i secret!” „Hai, nu mă fierbe fato!” I-am cerut pe un ton imperios. Cine mă cunoaște știe că vorbesc tare. Îmi pare rău, e un defect profesional, după 43 de ani de muncă la catedră tot timpul am senzația, parcă acum mai mult ca înainte, că nu m-am făcut auzit. În tot cazul, cum am ajuns cu discuția în acest punct în piață s-a făcut liniște. Până și băieții de la „haine” care jucau table, cu multă galerie, s-au oprit și s-au întors mirați să afle „marele secret”. Cu cine va vota Viorica? „Păi cu X” A zis în cele din urmă Viorica. Ei, să vezi de acolo în colo ce vociferări. Pe loc l-au pus la „proțap” pe candidat, după ce l-au lăsat în fundul gol, deschizând o listă întreagă de amante, amanți, ba era heterosexual, ba homosexual. De ce? Păi ăsta nu fura și atunci, cum „gura târgului” îi foarte slobodă, l-au agățat imediat în insectarul public la capitolul sexi...„Hai măi oameni buni fiți serioși – le-am spus – nu fiți răi, omul nu-i curvar!” „Are familie, copil, sau copii, chiar așa?” Am crezut că i-am liniștit. Eh, pe sfântul! După o clipă, șeful de la table s-a pronunțat ca la tribunal: „apoi, domn profesor, precis îi impotent!, că doar cumva trebuie să fie, nu?!”
Nu am mai zis nimic. M-am grăbit să plec spre casă ca să nu o pățesc și eu. Ce vreau să reliefez? Nu, nu mi-am schimbat opiniile politice. Țin cu cei care se arată a fi preocupați de-adevăratelea de „viața cetății”. Mă gândesc la proiecte, programe și grafic precis de pus în operă. Cred că este necesară o abordare corectă liberală, în strânsă armonie cu toate forțele de dreapta care vor și pot realiza schimbarea în bine a țării. Aceasta nu înseamnă că social-democrația, cea curată – mă gândesc de pildă la devansierul Titel Petrescu – nu este necesară. Din contră. Trebuie să existe tot timpul o opoziție cinstită și la obiect care să nu-i lase pe guvernanți să derapeze. De discutat și de dezavuat sistemul cu un singur tur de scrutin. Vorba lui Marius „Le Veterinaire” – „și monta se repetă, dacă vrei să fii sigur de rezultat” da-mi-te alegerea primarelui? Dintr-un singur tur?! Ați văzut cât de creț avem toți părul dacă am procedat astfel!
Cu ce nu sunt însă de acord și nu am să fiu niciodată: viața și familia celui care candidează trebuie lăsate în pace! Nu mai insist. Cititorii mei deștepți știu exact ce vreau să spun. Așa trebuie procedat dacă vrem să avem onoare. „Respectă ca să fii respectat!”
Al vostru prieten,
Mircea I. Bătrânu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu