TABLETA DE DUMINICĂ - 30 mai 2021 - O nuntă de poveste, ca-n poveste

 Iată un fragment din romanul fantastic, ilustrat -  VAMPIRUL.

Se potrivește ca o mănușă, grație pildelor pe care le ilustrează, pe tema unei utile TABLETE DE DUMINICĂ. Vă rog să citiți cu atenție. În special cei tineri, aflați pe punctul de a face acest mare pas în viață - CĂSĂTORIA... /Lectură plăcută/  

„ ...Ultima seară, cea mai importantă, din sâmbăta de 24 iunie 1800 - anul Domnului una mie opt sute din viața omenirii, de după Christos  - a fost cu adevărat de neuitat. Pe câmpul din spate, ca să încapă și să vadă tot poporul, s-a amenajat o mare estradă pătrată. De jur împrejur s-au așezat sute de scaune, iar de acolo, încolo, mulțimea a stat în picioare, chiar înghesuindu-se, ca să vadă și să audă mai bine. Era lume până sus, înspre pădure, iar chiar la lizieră cine credeți că se instalase? Nimeni alta decât Alba cu tot haiticul ei. Nu avea cum să lipsească de la acest eveniment al prietenilor săi cei mai buni, din lumea asta atât de dificilă și chiar rea, uneori, a oamenilor.

În centrul tribunei se afla o masă dreptunghiulară, lată, simplă, acoperită cu o pânză albă de in, având la mijloc un crucifix din argint masiv, o Carte a Cărților (Biblia), cu coperți grele, de argint aurit, alte cărți de rugăciuni, o cădelniță pentru ars smirnă, un patrafir cu fir de aur. Mitropoliții, Cardinalii, Episcopii, Preoții, toți creștini, rabinul șef iudaic, muftiul adus de Selim de la Mecca, slujitorii lui Buddha și Shiva, s-au așezat de jur împrejurul mesei.

Nu se știe de unde, cred că din mulțime, a urcat pe scenă un părinte călugăr, într-o sutană simplă de adept al Ordinului Franciscan, cu gluga trasă peste ochi. Noutatea consta în faptul că uniforma de dedesubt era de un alb imaculat. Era scoasă și mai tare în evidență de o cruce mai mare, lucrată din lemn de abanos, cel mai negru, din câte există, având pe mijloc trupul Mântuitorului martelat, sculptat din os de balenă. Slab, drept la trup și smerit față de toți cei prezenți. S-a apropiat de centrul mesei, și-a pus fără grabă patrafirul. Patru călugări debutanți au răsărit lângă el ca să-l ajute la Sfânta Slujbă. Un cor al studenților la teologie dădea răspunsurile de „amen” etc. din timpul oficiului divin.

- „Tatăl nostru carele ești în ceruri/ Sfințească-se numele tău/Vie împărăția ta...” - a continuat imperturbabil părintele. A urmat „Crezul”, „Născătoarea” și „Psalmul 50”.

Sub ochii lor s-a petrecut minunea. Părintele vorbea „în limbi”! Toți, indiferent că erau asiatici, europeni, africani, toți au înțeles glasul părintelui în limba lor maternă. La final când corul a interpretat /AMIN/AMEN/ o pală de vânt i-a dat jos de pe cap gluga.

În fața lor stătea drept, dar cu smerenia-i cunoscută, nimeni altul decât Sfântul Rafael! Atâta demnitate, atâta cucernicie uluiește, indiferent de religie, sau cult. Toți au îngenunchiat, inclusiv Părintele Rafael cu brațele înălțate spre cer, chemând lumina și binecuvântarea LUI.

De acolo, de SUS s-a auzit clar glasul LUI.

- Cu suflet curat să-i binecuvântăm pe cei doi copii care-și unesc azi destinele! În rugăciune și gând neprihănit să-i ajutăm să întemeieze o familie frumoasă. Să devină un adevărat exemplu pentru toți tinerii! Îi îndrăgesc și le vreau tot binele din lume! Rafael te rog să continui. Cuvintele tale vor exprima gândul meu! VĂ BINECUVÂNTEZ PE TOȚI!

Peste lume a coborât un parfum de trandafiri culeși pe rouă, un întăritor iz de conuri de brad, de mentă și lavandă, dublat de fumul cădelniței unde tinerii călugări aprinseseră smirna. Toți participanții, oameni și animale s-au simțit mai bine și mai buni. Fiecare a descoperit în cel de lângă el un prieten adevărat, nu un străin, sau dușman, indiferent de culoarea pielii, de idiomul vorbit, de cult, sau religie. De altfel, Sfântul Rafael a dat cuvântul tuturor clericilor, prezenți pe scenă să-și spună punctul de vedere despre importantul eveniment pe care-l făceau, îl plămădeau atunci cu toții, alături firește, de Tinuț și Maria, eroii zilei.

Copiii au urcat cu emoție pe scenă, însoțiți de Viktor și de Tata Ion. Rafael i-a așezat în genunchi pe cei doi, pe un covoraș din fața mesei centrale. Toți marii clerici, ai tuturor cultelor, fiecare potrivit tipicului propriu, le-au dat unanim binecuvântarea. Extrem de important! Toți au luat act de ideea de unire și nimeni nu s-a opus.

- Vă mulțumesc din inimă pentru bunătatea și înțelegerea voastră, afirmate azi, aici. Prin aprobarea dată, faceți un mare bine lui Tinuț și Mariei, dar de fapt tuturor tinerilor. Numai aprobându-i și încurajându-i, primenim toată omenirea și asigurăm predarea corectă a ștafetei. Astfel, viața e Viață și va merge numai înainte!

Se întoarse, la finalul slujbei spre cei doi.

- Leontin -Tinuț Pop, ești ucenicul meu cucernic, doctor al trupului dar și al spiritului. Te știu și te cunosc foarte bine, dar totuși e vorba de confesiunea ta acum și aici în fața Mariei care va deveni în scurt timp „jumătatea ta”, în fața tuturor celor prezenți. Te-ai spovedit, te-ai cuminecat?

- Da, Părinte.

- Mai ai alte păcate, făcute cu voie sau fără de voie, nemărturisite?

- Nu, Părinte.

Se întoarse apoi spre Maria și reluă:

- Maria, Maria-Stana Pop, ești copila dragă a lui Ion și a Stanei, cucernică și cuminte. Te știu și te cunosc foarte bine, de când erai de-o șchioapă. Acum e vorba de confesiunea ta, aici în fața lui Tinuț care va deveni în scurt timp „jumătatea ta”, în fața tuturor celor prezenți. Te-ai spovedit, te-ai cuminecat?

- Da, Părinte.

- Mai ai alte păcate, făcute cu voie sau fără de voie, nemărturisite?

- Nu, Părinte.

Se întoarse spre lume și întrebă:

- Este cineva care are știință de alte păcate ale lor ? Sau alte opreliști ?

Nimeni. Nimic.

Liniște.

- Așa să fie! Purcedem așadar mai departe cu tot sufletul. Copii dați-mi mâinile voastre.

Luă stânga fiecăruia. Le suprapuse și le strânse în pumnul său mare, cu ochii îndreptați spre Cer.

- Coboară, rogu-te Doamne, blânda și adevărata lumină a unirii Tale asupra acestor doi copii.

Se întâmplă punerea celor trei în alveola de lumină albastră, diafană. Evident, minunea se petrecea  sub privirile uluite ale întregii asistențe. De sus coborî săgeata de lumină albă. Părintele Rafael se întoarse la masă de unde luă inele de căsătorie ale celor doi. Între timp, lumina albă se transformase parcă într-o panglică care se înfășură singură peste palmele tinerilor, desenând o fundă mare, vizibilă până la pădure. Însurățeii și toți cei prezenți se pomeniră în genunchi, atât de puternic era mesianismul momentului. Se simțea efectiv că prin această unire Dumnezeu instaura pe față, o ordine a dreptății, păcii și fericirii. Asta așteptau toți. Asta le oferea în marea Sa bunătate Pronia Cerească.

Rafael luă cele două inele și, prin raza albă, le suprapuse peste mâinile celor doi. Într-o fracțiune de secundă lumina albă se concentră în cele două „alianțe”. Alveola albăstruie dispăru odată cu raza albă. Scena în schimb rămăsese mai luminată acolo unde se găseau cei trei, de parcă i-ar fi fixat un proiector de mare putere, numai pe ei.

Se făcu din nou liniște.

- Dragii mei copii v-am mai spus, pregătindu-vă doar pe voi doi, fericirea și viața vă aparțin. Dacă nașterea a hotărât-o singur Dumnezeu, trecerea voastră prin lume, în final moartea, nu o hotărâți decât voi, voi înșivă. În marea LUI bunătate vă dă, de fapt dă tuturor, acest drept. Folosiți-l cu demnitate și fiți buni și înțelegători cu toți cei din jur. Iertați, nu de 7 ci de 77 de ori, dacă este cazul! În final chiar și dușmanul cel mai împietrit, cedează și din ochi o să-i curgă lacrimi, lacrimi adevărate de purificare a sufletului. De abia de acolo, încolo, vă veți simți împăcați, mulțumiți și fericiți. Iubiți! Iubiți! Iubiți tot timpul! Nu urâți pe nimeni, niciodată! Ura e cea mai rea buruiană! Sufocă sufletul. E mâna ascunsă a lui Lucifer care își dorește moartea omenirii! Nu cădeți niciodată în plasa aurului, a banului, a averii și a urii! Viața va deveni urâtă și nefolositoare. O veți scurta pe loc și o să vă pară rău fiindcă e numai una! Nu uitați.

Se apropie de copii.

- Tinuț dă-mi inelarul tău. Băiatul îi întinse degetul. Părintele Rafael îi puse pe deget inelul nupțial.

- Maria dă-i lui Tinuț inelarul tău. Tinuț, luă inelul de la Sfântul Rafael și i-l puse pe degetul Mariei.

- Mirii să se sărute aici în fața lui Dumnezeu și a întregii asistențe.

Se întâmplă, în fine, sărutul mult așteptat,  în fața tuturor. Fu lung și îmbietor. Oamenii izbucniră instinctiv în aplauze și strigăte de BRAVO! și VIVAT!

- Azi am primit pe scenă doi copii, pe Tinuț și Maria. Acum vă declar SOȚ și SOȚIE! Părintele îi sărută pe frunte. Se așeză  între ei și spuse, cu fața către oameni: Vă dau acum o nouă FAMILIE pe care vă rog să o iubiți și să-i urmați exemplul. Doamne ajută!”.../și așa mai departe/.

Mircea I. Bătrânu

Infinitul IUBIRII

-----------------*----------------