Trist.
A murit o mare
REGINĂ+++ELISABETA A II-A a Regatului Unit al Marii Britanii.
Uluitor. Impresionant, Unic, Inegalabil. 70 de ani de domnie. Mi-e oarecum dificil să aștern pe hârtie această aserțiune, chit că vârsta mă face să-i simt excepționala răspundere și, la propriu, greutatea. Ar trebui să-mi fie mai ușor...Dar nu. Simt evenimentul ca pe un nod în gât. Îl văd pe noul REGE, Carol al III-lea, ( King Charles III ) și, mai mult decât toate, văd continuitatea, unanim acceptată. La noi, nici ca părere, nu există. E, aparent, doar o vorbă în vânt...
Am zis „aparent” fiindcă am stat de vorbă cu o „samă” din tinerii noștri reprezentativi de la 18 la 25 ani. Cu siguranță sunt deciși să facă ordine la ei, la noi acasă! Veți vedea!
Îmi pare extrem de rău
după Marea Regină – Ce spun? A fost în egală măsură și bunică, bunicuță = „granny”/ce
bine sună în engleză!/și chiar actriță de marcă , jucând, alături de Daniel Craig
– Agentul 007 - într-o super-fantezie
cinematografică, la deschiderea JO. Știa să fie sobră, așa cum îi cerea
funcția, dar și foarte omenoasă, simplă, pusă pe șotii! Foarte mulți din cei
care au cunoscut-o vorbesc despre întâlnirea lor, cu foarte multă căldură și emoție.
Peste tot străbate respectul, ca un fir roșu...
Astăzi va fi înmormântată.
Regele Carol al
III-lea urmează să mai treacă și prin emoția încoronării oficiale, dar este
deja REGE al UK, agreat de marea majoritate a supușilor săi. Și așa va rămânea.
Iar lumea merge
firesc, înainte.
De ce? De unde atunci
această penibilă senzație de apăsare?
Simplu. Nu pot să nu
mă gândesc la România noastră.
La noi cică e
republică, democrație ș.a.m.d. Nu vreau să intru în amănunte. Sunt, suntem
destul de amărâți.
Nu vreau să acuz pe
nimeni. Nu are rost. Tot nu se va întâmpla nimic deocamdată. Știu prea bine.
Dar am totuși obligația ca și condeier să trag acest semnal de alarmă.
Mă întreb cu groază
câte milioane de euro vor mai fi prădate pentru noua campanie electorală ce, în
parte a și început.
E clar, domnul
Johannis pleacă la NATO. Pe merit! Bravo și cinste lui!
Au început deja să se
ascută pumnalele lungi pentru ocuparea scaunului de la Cotroceni, de celelalte
alegeri generale și locale nici nu mai vreau să amintesc.
Nu pot să nu mă întreb:
1. Cum ar fi arătat
România dacă?
Dacă Regele Mihai,
după episodul de la Athénée Palace, din 1992, când a ieșit în balcon și l-a ridicat
sus pe pervaz, pe nepotul său iubit, prințul Nicolae, de educația căruia s-a
ocupat chiar și personal – în piață erau
peste 1 milion de oameni, domnule! –
dacă Mihai I ar fi fost readus atunci pe tron, pe baza Constituției din 1923,
foarte, foarte bună! , firește revizuită și adusă la zi!
Cum ar fi arătat
patria noastră?!
Lumea striga cu glas
de jale: „Majestate nu pleca/ Asta este țara ta!”, „Pe noi cui ne lași?!”
Iliescienii și mulți
alții, interesați numai de propria propășire, l-au obligat să-și părăsească
iarăși locurile natale.
Îmi pare rău, astăzi, acum,
uitându-mă la funeraliile Reginei Elisabeta a II-a, aproape îmi dau lacrimile
când mă gândesc în ce mocirlă am înotat timp de 30 de ani și câte familii și
destine s-au nenorocit, luând drumul bejaniei. E dureros să constați că 5 milioane
de conaționali au părăsit țara!
2. Ce ne trebuie, ce?
Ca măcar acum, să ne trezim „din somnul cel de moarte, în care ne adânciră
barbarii de tirani”?!
Eu mă gândesc la Prințul
Nicolae. In urmă cu ceva ani l-am cunoscut la o acțiune de plantat puieți. Are
charismă și mult bun simț! E modest și la locul lui. Vizavi de acuzațiile amoroase,
aduse atunci, s-a dovedit că totul a fost o minciună. O „anume parte a presei”,
la ordin, i-a terfelit imaginea. Trebuia - nu-i așa? - scos pe linie moartă.
Azi nici măcar nu mai e pomenit în lista de succesiune la tron...Dar asta e o
altă discuție. Adevărul iese întotdeauna la lumină, ca untdelemnul...Până când
nu ne vom curăța de toate păcatele sovietice și de cei care fără rușine au
început iar să-și scoată capul, România nu se va afla pe calea cea bună!
Uitați-vă la Tv, la aceste
funeralii și la toate manifestările unei lumi normale, cu adevărat democratice,
nu vi se face așa...un pic de rău la inimă?
Unde ne situăm noi acum
raportat la „lumea liberă”, onestă și sinceră, văzută , ceas de ceas, în zilele
acestea în capitala Angliei, în Scoția, în Irlanda de Nord, în Țara Galilor?
Iată ce înseamnă o adevărată democrație dintr-o monarhie constituțională, fără
obloane și perdele trase! Și să ținem cont că a fost un moment foarte trist și
apăsător...
Nu-i așa că mai putem învăța o
lecție, fără răutate și ranchiună? Aceasta este explicația semnalului meu de
alarmă.
Al vostru prieten,
Mircea I. Bătrânu
Bistrița, 19 septembrie 2022
P.S.
Mulțumesc tuturor televiziunilor serioase, de la BBC,
CNN, Euronews RO//vă felicit în mod special!//, DIGI de știri, etc. pentru
profesionalism și caldă atașare față de tema prezentată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu