Simona, te rugăm, nu fugi !
De tine nu poți fugi! Nu ai unde și...nu ai de ce.
Un Om ca
tine – nu pot uita scena de la Polivalenta din Cluj-Napoca, când cu meciul cu Germania,
de acum vreo câțiva ani – care ai împărțit toată plasa cu covrigi mari, „Gigi”
la copiii veniți în tribune să te vadă, să te admire, să te imite...deși erai
„ruptă de foame”( nici azi nu știu dacă ți-a mai rămas vreun dumicat). Poate nu
mă crezi, dar mirosul acela unic de coptură proaspătă și bună, mi-a rămas
întipărit pentru totdeauna în memorie.
Să mai spui că experiența proustiană e
doar fabulație literară! Apoi bucuria de a le răspunde copiilor, de a le arăta
câte ceva din tainele tenisului. Ce pedagog grozav ai putea deveni ...după. De
aceea spun, insist chiar:
Nu fugi Simona!
Tu nu ai
nevoie de străini, să te lingușească, să te perie de scame imaginare, pe și pentru
bani! Tu trebuie să ții pe lângă tine pe ai tăi care te iubesc sincer și vor să
te ajute.
Nu te supăra
pe mine dar, cu foarte puține și rare excepții, nu cred în străini. În mai bine
de o jumătate de secol asta am învățat. Îmi pare rău pentru ei, până la urmă e
mai aproape cămașa decât haina...Nu mă înșel.
Nu vreau să acuz
pe nimeni.
Sunt convins
100% că nu acum la US Open , la nici un alt meci NU ai luat vreo substanță
interzisă, din respect față de mama ta, tatăl tău, față de dl Teo, Adrian...Darren,
în fond, față de TENISUL pe care-l iubești de peste 25 de ani(!) și de propria
conștiință. Asta ți se putea citi pe față...Când râdeai, râdeai din tot sufletul,
la nervi erai tot tu, fără nicio falsitate. Mai tare decât toate, rămâne Sfânta
Cruce pe care invariabil o făceai, privind în sus, în semn de mulțumire, la
finalul meciului câștigat.
Aceasta ești
tu și nu poți fi nici șmecheră, nici ticăloasă, om cu mai multe fețe. Nu ești
un asemenea aluat. De unde știu? De la copii. Dacă ai fi altfel, ei ar fi primii
care te-ar părăsi...E mult prea puternică educația mamei tale și ... credința
în Dumnezeu. Deci nu ești, nu ai cum să fii
„dopată”!
Un
fost elev de-al meu, polițist, lucrează la „crima organizată”, mi-a explicat
ieri că nu trebuie să faci nicio anchetă specială. Nenorocirea de „roxadustat”,
substanța interzisă ți-a fost servită de cineva din imediata apropiere. Deci nu
Simona și-a administrat-o, atunci numai celelalte 2-3 persoane, colaboratoare
zilnice, au putut-o face, sau alta, dar
tot din anturajul casei. S-a interesat băiatul și mi-a zis că este un praf de
sinteză, foarte greu de obținut și nu se poate pune ca, să zicem, sarea în
mâncare...„Eu, a conchis fostul meu elev, i-aș lua la întrebări scurte pe Muratoglou,
pe nevasta-sa - am înțeles că-i foc de geloasă pe Simona, dorind cu orice preț
să o despartă de Patrick - la urmă apoi, pe ceilalți doi salariați / partenerul
de antrenament și preparatoarea fizică/, cu precizarea că cel în cauză va fi
tradus în justiție, va face pușcărie sigur, iar academia va fi închisă! „Domn
profesor, vrei să vezi că în 48 de ore cazul nu mai e caz?! – a încheiat
polițistul meu, un băiat foc de
inteligent ”. Cred că are dreptate. Simona dragă, nu mai sta pe gânduri. Au
trecut deja 5 zile. Așteptarea, timpul, lucrează în defavoarea ta. Fie te
adresezi direct poliției franceze, doar serviciul de crimă organizată există și
la ei, fie unei case de avocatură de la Paris, firmă cu tradiție în domeniul de
„dopaj” ce are conexiuni directe cu un birou de detectivi particulari excelenți,
de excepție. Repede! Foarte repede! Ar fi de dorit, îmi spune comisarul de poliție,
fostul meu elev, ca justiția să primească pe masă tot dosarul rezolvat și atunci
Simona dragă, nici nu se mai pune
problema suspendării!
Așadar
nu fugi! Nu ai unde și nu ai de ce!
A
te apăra, nu înseamnă a vrea răul cuiva! Din contră. Adevărul va ieși ca
untdelemnul la suprafață și situația se va limpezi ca apa râului după ploaie.
Notează
doar ideea că trebuie acționat URGENT! Numai așa poți scăpa de belea! Te mai
rog să te gândești la miile de fani din țară care chiar țin la tine. Se roagă
la bunul Dumnezeu să te ajute...Și eu – poți să mă consideri un bunic – tot fan
îți sunt! Țin enorm la tine și doresc din inimă să închizi acest trist capitol
din viața ta și a noastră.
Te
iubesc, te iubim! Îți suntem alături până la final! NU/ne/UITA!
DOAMNE
AJUTĂ!
Mircea
I. Bătrânu
P.S.
E
de citit și-i foarte interesant, punctul de vedere al doamnei doctor Dana Safta,
fost director al Spitalului Elias, foarte bună prietenă a Simonei care știe
precis că Simona nici pomeneală, nu s-a dopat niciodată(!) Căutați pe Facebook
la Oana Zamfir: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=412731851071860&id=100070051445724
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu